Google Website Translator Gadget

miercuri, 14 septembrie 2011

Noi si ungurii...__________________________________________By Stelian

.
             


I


                                Ungurii sunt un popor barbar si fara principii, dovada fiind faptul ca in ultimul razboi mondial au luptat ca fraierii alaturi de aliatii germani, pina la capat, dar povestea asta tine de lectia aia cu loialitatea, lectie pe care noi am fumat-o de multe ori.
                    Gurile rele spun ca din cauza asta ungurii sunt foarte prost vazuti in lume, spre deosebire de noi care avem in strainatate toate usile deschise. Astfel, noi am intrat fara dureri de cap in UE, in NATO, viza de America o primim miine iar cu spatiul Schengen avem doar mici probleme.
Nu trebuie sa ascultam de altii. E suficient sa rasucim cheia in contact si sa trecem frontiera in Ungaria iar diferenta se vede de la primul pas.
                    Drumurile lor sunt atit de proaste ca poti sa adormi la volan, iar asa ceva este inacceptabil intr-o tara civilizata. Ca fapt divers mentionam ca au doar vreo 1500 km. de autostrada, fiind de risul curcilor fata de fostii lor aliati, nemtii. (de noi nici nu mai vorbim)
Ca sa fie mai cu mot decit popoarele mult mai civilizate, ungurii folosesc niste cuvinte imposibil de citit si cu atit mai mult de pronuntat.
De exemplu, politia la ei se numeste RENDÖRSEG. Ce sofer normal la cap poate citi lozinca asta scrisa pe o rabla de masina ascunsa dupa un pom ?
Bietul sofer ruleaza incetisor, cu piciorul infipt pina la genunchi in acceleratie si la coltul urmator apar barbarii in uniforma de RENDOR...RABLOR..., sau cum dracu le zice si il jefuiesc de mii si mii de euroi, basca ii mai si confisca masina.
                        Dar sa revenim la istorie ca aici suntem mai tari.   
Barbarii aia de unguri au avut in istoria lor un an 1956 cind au descalecat de pe cai si au avut tupeul sa se rascoale impotriva fratilor rusi, aflati cu treburi in pusta maghiara.
Ca tupeul sa fie maxim, barbarii au schimbat si blindul guvern comunist cu unul de barbari anti-comunisti.
Tancurile sovietice au intervenit si mai cu o vorba buna, mai cu niste batoane de ciocolata i-au lamurit pe barbari ca viitorul lor este rosu.
Speriat, guvernul barbarilor s-a refugiat la o ambasada imperialista si in acest moment au intervenit romanii, mult mai civilizati decit vecinii lor de la vest. Le-au promis fraierilor din ambasada ca le acorda azil pe veci, iar fraierii chiar au crezut in cuvintul romanilor si au ales libertatea din Romania.
Vecia a durat citeva luni, dupa care i-am predat fratilor de la Moscova care le-au dat ce au meritat: cite un glont in ceafa.
Efectul imediat al rascoalei e acela ca fratii rusi au uitat sa mai plece acasa, asigurindu-le ungurilor un trai mult mai imbelsugat si civilizat decit al nostru. Noi in schimb am scapat de rusi si ne-am asigurat, liberi si independenti, un trai de tot.....
          Image
Max Riflessi
Cicciolina was elected to represent the district of Rome. She received 20,000 votes, coming in second only to the founder of the Radical Party, Marco Panella. View Larger >
                        Un 1956 au avut si alte popoare, de exemplu rusii care au denuntat crimele lui Stalin, egiptenii care si-au nationalizat canalul, polonezii care au eliminat conducatorii stalinisti, nemtii aia mai democrati decit cei din Vest dar si nemtii din Vest care au interzis partidul comunist, chiar si studentii romani ale caror manifestari s-au sfirsit in puscariile comuniste (cauza esecului s-a numit, vai !, tot TRADARE sau turnatorie). Reprimarea lor a fost condusa de catre viitorul presedinte al Romaniei post-aurifere, tov. Iliescu care a binemeritat de la poporul iubitor, fiind ales de trei ori presedintele unei tari capitaliste.
                          Asa-i ca avem toate motivele sa ridem de barbarii aia de unguri ?
       Klik pe poza!!

hotel The Boscolo Budapest occupies an elegant 19th-century building in the heart of Budapest, close to the Opera and Andrássy Boulevard. It offers free Wi-Fi and has an indoor pool.
Most recent booking for this hotel was today at 16:43

marți, 13 septembrie 2011

LECTIA miliardarului Cătălin Chelu: cum să furi de la stat 700.000 de lei pe zi Autor: Costel Crângan | Cătălin Chelu Cătălin Chelu

http://primejdiaalb
                Roms de Roumanie Cher, je n'ai pas effrayer les poux! Alors embrasser la chaleur! 


Cătălin Chelu

Cătălin Chelu

Reţeta e simplă: cu doar cu câteva hârtii plimbate între firmele Fricom, CCC Blue Telecom, Interaction Blue şi Galatex - toate controlate de miliardarul gălăţean. Mecanismul folosit de omul de afaceri pentru a scăpa de plata TVA este de tipul „emite factura şi fugi".
Controversatul om de afaceri Cătălin Chelu este o sursă inepuizabilă de „inginerii financiare". După ce, în urmă cu câteva ediţii vă relatam despre o complicată tranzacţie - care a inclus peste 20 de firme din toată ţara şi a adus în conturile miliardarului rambursări ilegale de TVA în cuantum de câteva milioane de euro - de data aceasta aveam de-a face cu o afacere ceva mai „modestă", prin care bugetul de stat a fost înşelat cu „numai" 700.000 de lei. Însă frumosul profit a fost adunat - atenţie! - într-o singură zi.

Pe Aceeaşi Temă

Ia cablul meu şi fugi!
Totul a început în iulie 2009, atunci când firma Fricom SA Galaţi (la care Cătălin Chelu are 89,35% din acţiuni) a preluat de la CCC Blue Telecom SA Galaţi (societate la care acţionar majoritar este acelaşi Cătălin Chelu) o reţea de cablu TV care are acoperire în Galaţi, Brăila şi mai multe localităţi mici din judeţul Ialomiţa.
Tranzacţia s-a făcut pe bază de factură (nr. 3609053 din 17 iulie 2009), în valoare de 3.435.000 lei (peste un milion de dolari), din care 548.445 lei TVA. Reţeaua de cablu TV cumpărată de Fricom include peste 915 kilometri de cablu de mai multe tipuri (F11, RG 6 şi fibră optică), modulatoare, antene, decodoare digitale, amplificatoare de linie şi echipamente de întreţinere şi reparaţii. Mai pe înţelesul tuturor, este vorba de întreaga dotare a companiei de cablu cunoscute la Galaţi sub denumirea de Mega TV şi Cony Sat.
În aceeaşi zi şi între acelaşi firme (prin factura nr. 3609053), Fricom a preluat, contra a 950.000 de lei şi un imobil, situat în Galaţi, în complexul comercial „Dunărea" din Micro 19. Sediul firmei de cablu, în fapt.
Şi pentru ca tacâmul să fie complet, exact în ziua în care a cumpărat afacerea cu cablu, firma Fricom a închiriat reţeaua, în totalitatea ei şi cu tot cu sediu, către societatea Interaction Blue SRL Galaţi. Aceasta din urmă este controlată, după cum probabil aţi ghicit deja, tot de miliardarul Chelu.
Cedarea dreptului de folosinţă s-a făcut printr-un contract care prevede plata unei chirii lunare de 200.000 de lei, cu tot cu TVA. Contabiliceşte vorbind, în acest fel rezultă că Fricom şi-ar recupera investiţia cam în 24 luni, deci afacerea pare foarte profitabilă. După cum veţi vedea imediat, în spatele ei se ascunde însă o fraudă.
Devalizează şi falimentează!
Foarte interesant este că firma Fricom nu a plătit de fapt niciun sfanţ pentru reţeaua de cablu şi imobilul menţionat mai înainte. Subterfugiul folosit, cu scopul vădit de a trage pe sfoară statul, a fost încheierea unui nou contract, prin care Fricom prelua un credit al CCC Blue Telecom, făcut la Raiffeisen Bank. Valoarea creditului, un „mizilic" de un milion şi ceva de euro. Mai precis, 4.485.000 lei, fără a include aici dobânzile.
Dacă tragem linie, constatăm că miliardarul Cătălin Chelu şi-a vândut lui înşişi bunuri de 4.385.000 lei, contra datorii 4.485.000 de lei. Apoi şi-a închiriat totul pentru 200.000 de lei pe lună, deşi rata la bancă pentru creditul preluat la această afacere depăşeşte 300.000 de lei lunar. De ce a acceptat omul de afaceri (cunoscut de altfel ca unul dintre cei mai buni speculatori români de pe Bursă) să piardă 100.000 de lei pe lună? Nimic mai simplu!
De fapt, pierderea exista, fiind doar transmisă de pe o firmă pe alta. Mai mult, în urma acestei operaţiuni, paguba a fost în realitate „pasată" în curtea Fiscului, care a fost ţepuit cu 704.000 lei, prin operaţiunile legate de TVA.
Respectiv, firma Fricom s-a dus frumuşel la Finanţe şi a cerut rambursarea de TVA pentru afacerea încheiată cu CCC Blue Telecom. Iar cei de la Finanţe au aprobat şi i-au virat banii în cont! În acelaşi timp, CCC Blue Telecom n-a mai plătit niciodată statului TVA încasată la această combinaţie, pentru simplu motiv că, la scurt timp după finalizarea tranzacţiei, a intrat în lichidare judiciară.
Mai pe înţelesul tuturor, Cătălin Chelu şi-a mutat banii din buzunarul stâng în cel drept, iar cu acest prilej a dat statului un tun de 700.000 de lei. Într-o singură zi! (continuare în ediţia următoare a ADS Galaţi)
Cine este şi cu ce se ocupă miliardarul Cătălin Chelu
Cătălin Chelu (46 ani) deţine pachetul majoritar sau pachete semnificative la peste 200 de firme din România şi are o avere estimată la peste 70 de miliane de euro.
În ultimii ani, a fost în repetate rânduri acuzat Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) de acţiuni frauduloase pe bursă. Omul de afaceri are sute de sezizări penale şi civile, formulate de foştii parteneri şi de foştii angajaţi, toate legate de devalizarea societăţilor prin mecanisme financiare ilegale.
În anul 2007, Cătălin Chelu a fost acuzat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) că a încercat şi a reuşit, prin diverse firme, să obţină controlul unui pachet de acţiuni mai mare decât permite legea la SIF-uri şi a fost obligat să vândă acţiunile pentru a rămâne cu mai puţin de unu la sută.
În 18 noiembrie 2010, Direcţia Naţională Anticorupţie l-a prins în flagrant delict pe Cătălin Chelu în timp ce încerca să-i ofere mită 50.000 de euro secretarului de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, Dan Valentin Fătuloiu, pentru a rezolva favorabil dosare aflate în lucru la unităţi de parchet, între care şi DIICOT. Omul de afaceri este judecat în libertate, după ce a stat mai multe luni în arest preventiv.




duminică, 11 septembrie 2011

Războiul pierdut al SUA nu e cu terorismul


După atentate, Bursa din New York a rămas „îngheţată“ o săptămână
Foto: afp

După atentate, Bursa din New York a rămas „îngheţată“ o săptămână

America şi-a dezarmat duşmanul. Ce va face de-aici înainte? Deşi are două baze în România, America pare că părăseşte zona de est a Europei.
S-a spus că 11 septembrie este una dintre acele zile despre care îţi aminteşti perfect unde erai şi ce făceai... Eu îmi amintesc o frumoasă dimineaţă de septembrie, în care  beam cafeaua. Am deschis televizorul şi am văzut imagini cu un avion care lovea unul dintre turnurile de la World Trade Center. După calitatea imaginii, „filmul" părea vechi şi nu foarte bine realizat. Şi scena ţinea cam mult, iar sonorul era prost. Am schimbat canalul şi am văzut... acelaşi film. Pe altul la fel. Şi pe al treilea tot aşa... Nu era un film. Era ziua în care viaţa Americii avea să se schimbe.


Dacă cineva va reciti sondajele de opinie publicate în perioada dinainte de atentate, va constata, cu stupoare, că americanii păreau că trăiesc într-o atmos­feră de sfârşit de imperiu, în care îşi rumegau prosperitatea şi respingeau, în proporţii covârşitoare, nevoia oricărui intervenţionism american sau ideea unei superputeri unice şi active. Episodul preferat era, de departe, Seinfeld, iar despre serial au apărut dezbateri şi lucrări, semnate de filosofi care cercetau cu acribie filmul din perspectiva istoriei filosofiei. America trăia a la Seifeld, sau cel puţin asta voia atunci să arate...


America: „prezent!"


Până când a venit lovitura. Teribilă. America era lovită de un inamic extern, pentru prima dată la ea acasă. O experienţă pe care nu o mai făcuse. America era şocată şi speriată. Dar şi-a revenit urgent şi memorabil.Pentru că Manhattanul se închisese după atac, am rămas în campus. Ce s-a petrecut acolo a fost uluitor. Dintr-un mediu academic cosmopolit, stângist, locul acela căpătase acum alte dimensiuni. Alte priorităţi.
Alte mize. Dimineaţa, am găsit studenţii şi profesorii care aşteptau, cuminţi, să doneze sânge. Nu era tocmai limpede pentru ei ce se petrecuse în capitală, dar ştiau că asta pot să facă pentru compatrioţii lor şi pentru America. Şi au stat la rând, ore în şir, fără nicio defecţiune, într-o organizare perfectă, pe care numai tensiunea extraordinară şi unică a momentului o poate explica. Era doar o parte mică, dar semnificativă a Americii care nu voia să îngenuncheze.


Când am intrat în Manhattan, locul era schimbat radical. Dar dincolo de mirosul dulceag pe care tonele de substanţe aruncate peste rămăşiţele turnurilor nu puteau să îl alunge, taxiurile galbene staţionate pe marginea drumului, hamburgerul care ajunsese la 50 de cenţi,  altceva domina tabloul: mulţimea de steaguri americane, de toate dimensiunile şi afişate peste tot. Pe străzi, în maşini, pe maşini, pe clădiri, în magazine, în curţile caselor, peste tot americanii desfăşurau drapelul.


Cine suntem noi?


Era forma lor de a răspunde „prezent" unei lovituri care păruse iniţial să îi covârşească. Spre deosebire de omologii europeni, criza nici nu i-a dispersat, nici nu i-a descurajat. Pentru că America este o naţiune, pe când Europa, nu. Politic, întrebarea-cheie era următoarea: ne-au lovit pentru ceea ce facem sau ne-au lovit pentru ceea ce suntem? Iar răspunsul a fost decisiv pentru structurarea spaţiului politic şi civic al hegemonului mondial. În funcţie de el s-au derulat apoi acţiunile şi reacţiile politicii americane. Dacă democraţii au fost, în genere, înclinaţi să dea primul răspuns, republicanii l-au îmbrăţişat pe cel de-al doilea.
Dacă cei dintâi vorbeau îndeobşte despre o „politică externă greşită" care trebuie corectată, cei din urmă vorbeau despre un „război" care trebuie dus până la capăt. De aici şi ideea „războiului împotriva terorismului" sau faimoasa viziune maniheică ilustrată de „Axa Răului", în fond, expresia unei tendinţe religioase specifice Americii de a moraliza viaţa politică. După 11 septembrie, America a urmat un lung proces de (re)definire politică, geopolitică şi identitară.


Imperiile nu au simţul umorului


Antiamericanismul a fost corolarul reacţiei, dar americanii nu au ţinut seama de asta. Şi-au continuat războiul (cruciada) împotriva duşmanului care i-a lovit la ei acasă. Au făcut-o alături de alţii, dar altfel decât ei. Dacă ar fi să rememorăm aici interviurile pe care soldaţii coaliţiei din Irak le ofereau frecvent la CNN sau BBC, am sesizat un lucru semnificativ: dacă britanicii, de pildă, vorbeau în termeni de „datorie", „inamic strategic", „pericol de securitate", soldaţii americani vorbeau în termeni de „datorie morală", „impunerea democraţiei", „libertatea Irakului", „luptă împotriva răului" etc.
Sună patetic? Poate, mai ales pentru cinismul rafinat al europenilor, care, trecuţi prin ciurul unor războaie mondiale devastatoare, cred tot mai puţin în „idealuri" sau „misiuni civilizatoare globale". Dar, dincolo de un zâmbet superior, patetismul acesta ne spune un singur lucru: America este singura care mai poate fi imperiu şi poate stăpâni lumea. Pentru că lumea nu o conduci nici prin cinism nici prin scepticism, ci prin credinţă. America mai crede în destinul ei civilizator, aşa cum au făcut toate imperiile la vremea lor, iar când nu au mai crezut, s-au prăbuşit şi au început să facă glume despre ele şi, în general, despre orice. Cinicul şi faimosul umor britanic nu este doar consecinţa insularismului subtil şi rafinat, cât mai ales consecinţa directă şi vădită a... pierderii imperiului.


Astăzi, America pare că şi-a încheiat războiul odată cu execuţia lui Bin Laden. A reuşit nu doar să se apere, ci şi să îşi dezarmeze duşmanul. A câştigat. Întrebarea este ce va face de aici înainte? Pentru noi, cei din „Noua Europa", care nu am crede povestea cu scutul american anti-Iran nici dacă ar fi adevărată, miza este crucială. După ce SUA au împins frontiera euro-atlantică spre Marea Neagră, se pare că staţia terminus rămâne tot „lacul rusesc". Deşi cu două baze în România, America pare că părăseşte zona în numele unei „resetări" care devine literă de lege pentru Departamentul de Stat.
Iar ideea că SUA şi UE ar fi ocupate acum în altă parte, în speţă cu democratizarea post- „primăvara arabă", nu face decât să aducă în minte un reproş deja făcut: cum vor reuşi să facă asta acolo, în alte culturi şi alte religii, dacă au eşuat într-un spaţiu incomparabil mai apropiat axiologic şi moral, adică regiunea extinsă a Mării Negre? Mai concret, cum crezi că vei putea democratiza Libanul sau Siria, dacă ai eşuat în Republica Moldova? Întrebarea rămâne deschisă. Pentru noi, misiunea civilizatoare a Americii se joacă în Est.


                                  
http://primejdiaalb