Google Website Translator Gadget

sâmbătă, 30 iulie 2011

România nu trebuie salvată...


Una dintre vocile puternice ale contemporaneităţii este aceea a laureatului Premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz. Atît el, cît şi acela căruia i se atribuie meritul de a fi prevăzut momentul declanşării actualei crize economice, Nouriel Roubini, au venit cu soluţii categorice pentru oamenii politici. Din păcate, în aroganţa şi în suficienţa lor, cei mai mulţi dintre aceştia, indiferent de faptul că a fost vorba de America sau de Europa, au întors spatele marilor specialişti.

De România să nici nu mai vorbim. La noi, clasa politică aflată la Putere nu e în stare să poarte un dialog civilizat şi rodnic cu Opoziţia, darmite cu ultimii oameni luminaţi care ne-au mai rămas. Încă din anii ’90, semnele erau rele, din moment ce o personalitate de talia lui Anghel Rugină era ignorată de diletanţii aduşi în frunte de valurile înşelătoare ale aşa-zisei revoluţii din decembrie 1989. Venerabilul economist, bine cunoscut în America şi în alte zone importante ale Planetei, a fost tratat acasă precum un neavenit. Parcă îi deranja pe pripăşiţii de prin guvernele instalate haotic după îndepărtarea brutală a lui Nicolae Ceauşescu. Fiul de ţărani din Scorniceşti îl adusese în ţară pe marele inventator Henry Coandă, părintele avionului cu reacţie, pe care l-a mutat în imensa locuinţă părintească de pe B-dul Ana Ipătescu şi i-a creat toate condiţiile de a-şi ajuta ţara. Coandă se comporta ca un copil răsfăţat. Din păcate, s-au găsit unii care au avut grijă să-l îndepărteze de Nicolae Ceauşescu. Pe vremea cînd era prim-ministru, Ilie Verdeţ îi invita frecvent la masă, acasă la el, pe profesorii Gheorghe Dolgu şi pe Costin Murgescu. Tare am fi curioşi să ştim cine sînt aceia care îi mai dau un sfat bun preşedintelui sau premierului. În primul rînd că somităţile acestei ţări au luat calea eternităţii, iar mari valori, indiferent de domeniul de activitate, nu prea mai vedem să se ridice în această ţară. Dacă am publica numele unor persoane despre care se spune că sînt sfătuitorii de taină ai celor de la Putere, n-am face decît să insultăm memoria celor care au dat cu adevărat strălucire acestei ţări în vremea socialismului, atît de blamată de semidocţii de astăzi.
Revenind la Joseph Stiglitz, amintim că, în ianuarie, după ce criza a lovit puternic Irlanda, acesta estima că există un mare pericol pentru zona euro. El le cerea liderilor europeni să modifice legislaţia în sistemul financiar, pentru a da o gură de oxigen monedei unice. Hotărîrea luată la Bruxelles, prin care Grecia va primi o finanţare externă de 109 miliarde euro de la UE şi FMI, la care se adaugă o contribuţie de cca. 50 miliarde euro a creditorilor privaţi ai statului elen, în perioada 2011-2014, este apreciată de Stiglitz drept un moment important pentru a opri extinderea crizei.
Cum spuneam, cei de la Bucureşti au preluat aprecierile legate de Grecia, sărind în sus de bucurie că am fi trecut şi noi peste furtună şi că Europa e salvată. Acum, cînd FMI vrea să „mărităm“ şi companiile de stat care au mai rămas, sau să aducem manageri de peste hotare, ar trebui să ne dăm seama că sîntem departe de a ne afla în situaţia Greciei, care nici în glumă nu a luat răutăţile Occidentului, care îi propunea să mai vîndă cîte o insulă pentru a scăpa de sărăcie. Grecia nu e deloc săracă, iar noul plan de ajutorare, întins pe o durată de 30 de ani, fapt fără precedent în istoria împrumuturilor făcute de marile organisme financiare internaţionale, ne vorbeşte clar despre solidaritatea zonei euro, despre faptul că va fi greu de acum încolo pentru amărîţii Europei să intre în acest club select, pentru care nu erau deloc pregătiţi.

Nu ar fi de mirare ca, nu peste mult timp, chiar dacă euro va rezista sau nu, Uniunea Europeană să retragă scaunele pe care le-a oferit, mai mult din calcul, noilor săi veniţi...

Incultura bancară şi francul elveţian -------------------------------Catalin Alistari

Evoluţia francului elveţian, devenit atractiv ca oază de linişte a marilor investitori, ar fi trebuit să genereze o altfel de discuţie publică. Acum toată lumea plânge alături de nefericiţii care au credite în moneda elveţiană. În doar patru ani, francul şi-a dublat valoarea faţă de leu, cu efecte devastatoare asupra ratelor creditelor în infama monedă. Cine e de vină şi ce e de făcut - astea sunt temele zilei. Ambele pe lângă adevaratul subiect, cred eu.
Evident, majoritatea arată cu degetul spre bănci: de ce nu au avertizat clienţii despre riscul valutar la momentul contractării creditului? Şi, mai exact, cum ar fi trebuit să facă banca lucrul ăsta? Ca la ţigări, cu etichete lipite pe dosar "CHF dăunează grav sănătăţii voastre financiare şi a celor din jurul vostru"? Sau poate că vă aşteptaţi ca ofiţerul de credit să vă spună verde-n faţă: fratele meu client, las-o baltă, e riscant, eu nu m-aş băga. Cei care sunt nemulţumiţi acum uită că au ales francul mai ales pentru că, în momentul respectiv, era cea mai ieftină variantă de credit. De asemenea au uitat că avertismentele au curs cu duiumul, mai ales din partea Băncii Naţionale. Dar cine să bage în seamă o instituţie care, până una alta, şi-a făcut întotdeauna treaba.
Ca să mai îndulcesc puţin amarul celor cu credite în franci, vă spun că tocmai am aflat că sunt pline băncile româneşti de angajaţi care au credite în franci. Nici lor nu le e prea bine, dar măcar ei o merită, pentru că în definitiv asta le e meseria. Ce se poate face acum? Sigur nu o refinanţare în altă valută. Pe cazuri concrete, suma în euro care este necesară refinanţării este mai mare decât suma iniţială în franci convertită în euro, plus că anii de plată se duc pe apa sâmbetei. E ca şi cum te-ai întoarce cu ratele în timp, în urmă cu zece ani. Singura soluţie este să strângi din dinţi şi să aştepţi o depreciere a francului. Depreciere care nu este chiar atât de departe cum aţi crede. Economia elveţiană suferă enorm din cauza aprecierii francului, pentru că se bazează pe exporturi. Aprecierea a făcut ca exportatorii să aibă pierderi de curs de 25% în medie şi, drept urmare, producţia industrială a Elveţiei a scăzut de la începutul anului cu aproape 10%. Presiunea inflaţiei este uriaşă şi elveţienii n-o să mai poată suporta prea mult un franc puternic. Cine poate rezista încă o vreme va reajunge în locul din care a pornit, singurul cost suplimentar fiind cel din perioada actuală.
Revenind, adevărata problemă este lipsa de educaţie bancară şi cultură financiară a românilor. Şi abia aici e vina băncilor. În 20 de ani n-au mişcat un deget pentru ne învăţa despre credite. Ne-au explicat, de obicei post factum, în ce rahat ne-am băgat singuri când am semnat contractul. Uneori ne-au ajutat, alteori ne-au bătut obrazul, dar nu ne-au antrenat să înţelegem creditul. Iar aici nici şcoala şi nici măcar părinţii n-au putut face nimic, pentru că ai noştri nu au avut de-a face cu creditele bancare în timpul comunismului.
Nu numai că băncile nu ne-au învăţat nimic, dar ne-au vândut gogomănia care se cheamă generic "credit de nevoi personale", în traducere liberă "credit pentru nimic important". Dacă nu venea criza, ajungeam desigur la "credite de plăcere" sau chiar "împrumuturi de palmares".
Băncile nu sunt instituţii de ajutor social. Te ajută pe bani. Nu trebuie să iubeşti băncile, ci să le foloseşti. Un credit nu e o facilitate, o oportunitate, ci e o responsabilitate plină de necunoscute. Reclamele la credite pline de oameni fericiţi sunt păcăleli pentru că nu creditul te face fericit - nu poţi fi fericit că plăteşti dobândă - ci scopul pe care ţi l-ai atins prin intermediul creditului. Şi o grămadă de alte truisme de genul ăsta, pe care văd că nicio bancă nu le promovează încă.                                      sursa:Capital

vineri, 29 iulie 2011

Return to Sender- Elvis Presley

joi, 28 iulie 2011

Cine împinge lumea către o nouă criză? (I)



Datoriile uriaşe îi împing pe americani tot mai aproape de o nouă criză. Temerile legate de acest scenariu au clătinat deja economia mondială. Dacă nu-şi vor rezolva problemele fiscale, SUA vor reintra în recesiune, afectând întreaga lume. Tensiunile politice îi împiedică însă pe americani să ajungă la un acord.

Criza care abia s-a încheiat (cel puţin tehnic) a plecat din Statele Unite ale Americii. Acum, economia americană, cea mai mare din lume, se clatină iar din cauza datoriilor uriaşe (peste 14.000 de miliarde de dolari, adică 91,6% din Produsul Intern Brut). Economiştii spun că, dacă SUA vor intra iar în recesiune, există un pericol real ca întreaga lume să urmeze acelaşi drum, pornind într-un nou ciclu de criză. Spusele lor au fost întărite luni, când pieţele americane, europene şi asiatice au avut de suferit din cauza temerilor legate de economia SUA.

Perspectivă negativă
Problemele americanilor s-au reflectat la nivel mondial, afectând mari puteri precum China, Japonia şi Uniunea Europeană, dar şi ţări emergente precum Turcia, Indonezia, Malaysia, Taiwan sau Filipine. Mai mult, un raport al FMI arată că era supremaţiei SUA va lua sfârşit în 2016, când China va deveni cea mai puternică economie din lume.
Semnalul de alarmă a fost tras chiar de către secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner. La 4 aprilie, el a trimis o scrisoare Congresului în care avertiza că SUA vor fi lovite de o criză mai puternică decât cea din 2008, dacă nu este ridicat plafonul datoriei, iar activitarea guvernului este paralizată. „Consecinţele vor fi catastrofale pentru Statele Unite. Fundamentul întregului sistem financiar global va fi zdruncinat", declara recent Geithner pentru postul CBS.
Pentru prima dată în ultimii 70 de ani, agenţia de evaluare financiară Standard & Poor's a modificat perspectiva ratingului acordat SUA de la „stabilă" la „negativă". Practic, americanii şi-au păstrat ratingul „AAA" (cel mai bun), însă economiştii agenţiei au anunţat că există una din trei şanse ca, în următorii doi ani, „nota" să fie scăzută din cauza datoriei publice.
Imediat, efectele s-au făcut simţite în SUA, Asia, Europa şi America de Sud. Cursurile de schimb ale unui număr ridicat de monede au fluctuat, iar cele mai mari burse au pierdut câteva procente. Dolarul s-a depreciat cu 0,9% în raport cu yenul (moneda naţională a Japoniei). Monedele ţărilor emergente, ale căror economii depind în mare parte de investiţiile din statele dezvoltate, s-au depreciat.
Ratingul şi perspectiva sunt foarte importante pentru că influenţează dobânda la care se împrumută un stat şi, în lumina deficitului ridicat, SUA depind de finanţare pentru a-şi efectua plăţile. În 1998, când agenţia Moody's a făcut exact acelaşi lucru cu perspectiva Japoniei (care avea tot rating „AAA"), yenul a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii şase ani. Motivul pentru care agenţia a modificat perspectiva ratingului este acelaşi pentru care economiştii şi chiar Fondul Monetar Internaţional i-au criticat pe guvernanţii americani: lipsa unui plan concret pentru reducerea datoriei şi a deficitului. Mai mult, propunerea de majorare a plafonului datoriei publice (în prezent stabilit la 14.200 de miliarde de dolari) agravează situaţia. În curând, această limită va fi atinsă.

Între ciocan şi nicovală
Pentru a putea continua să-şi facă plăţile, autorităţile vor avea nevoie de ridicarea plafonului. Dacă limita va fi crescută, atunci americanii s-ar îndatora şi mai mult, iar economia ar deveni şi mai instabilă. Dacă ar decide să menţină plafonul (sau chiar să-l diminueze, aşa cum vor republicanii din Congres şi cum recomandă economiştii), atunci autorităţile ar intra în incapacitate de plată. „Acum, când am revenit la creştere, dacă vom continua să cheltuim mai mult decât încasăm, vom deteriora serios economia", a declarat marţi preşedintele Barack Obama.

Cel mai rău scenariu
Dacă SUA şi-ar pierde ratingul „AAA", momentul ar putea reprezenta începutul unei noi crize globale, scrie presa internaţională. Ceea ce s-a întâmplat luni, atunci când acest scenariu, care înainte părea imposibil, a devenit plauzibil, s-ar amplifica şi propaga la nivel global. În primul rând, industria auto şi piaţa imobiliară s-ar prăbuşi iar, transmite Reuters. Investitorii ar căuta alternative mai sigure şi ar renunţa la dolar, care s-ar deprecia semnificativ.
Rivalii Statelor Unite au început deja să profite de pe urma problemelor de la Washington. China şi Rusia fac eforturi pentru a-şi promova monedele naţionale, yuanul şi rubla, pe pieţele internaţionale. Asta după ce, în 2010, cele două mari puteri economice au eliminat dolarul din comerţul bilateral, iar toate tranzacţiile au început să se efectueze în monedele lor. În plus, supremaţia dolarului ca rezervă valutară a început să se clatine în ultimul an.

Aurul profită de speculaţii
Temerile legate de viitorul economiei americane i-au făcut pe investitori să caute alternative cât mai sigure. Preţul aurului a doborât un nou record istoric, urcând pentru prima dată la peste 1.500 de dolari pe uncie din această cauză.

Intervenţii pentru rating
Administraţia Obama ştia de faptul că economiştii agenţiei S&P intenţionează să modifice perspectiva ratingului acordat SUA şi au purtat discuţii secrete cu aceştia, cerându-le să nu facă acest lucru, potrivit publicaţiei americane „The Washington Post". Oficiali ai Trezoreriei le-ar fi spus specialiştilor că subestimează capacitatea politicienilor americani de a ajunge la un compromis privind reducerea deficitului.  Potrivit acestora, nivelul datoriei nu este îngrijorător, iar Administraţia are un plan viabil de reducere a deficitului.
91,6% din PIB este datoria publică a Statelor Unite ale Americii, adică 14 mii de miliarde de dolari.


luni, 25 iulie 2011

FINANCIAR_BANCAR !


Ce îi sfătuieşte BNR pe românii cu credite în franci elveţieni. Vezi dacă şi cât ar mai putea creşte rata la împrumutul în franci

de Loredana VOICULESCU
Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, spune că banca centrală nu are niciun control asupra francului elveţian.
Românii care au credite în franci elveţieni vor avea şi pe viitor motive să regrete decizia de a face un astfel de împrumut. BNR îi sfătuieşte pe aceia care au împrumuturi în moneda elveţiană să încerce să le refinanţeze.
Analiştii contactaţi de gândul sunt de părere că moneda elveţiană va urma un trend de întărire cel puţin pe termen de un an. Deşi evoluţia cursului este greu de prevăzut, specialiştii înclină să creadă că nu se va ajunge prea curând la cotaţiile din 2007-2008, când un franc elveţian era cotat în jurul valorii de 2 lei.
"Francul elveţian va rămâne o monedă de refugiu, va rămâne puternic faţă de leu, precum şi faţă de euro şi dolar. Cu excepţia unor fluctuaţii pe termen scurt - de exemplu, vineri, leul s-a întărit puţin - tendinţa va fi de consolidare a francului elveţian, cel puţin în viitorul apropiat, adică pe termen de un an", a declarat pentru gândul analistul financiar Aurelian Dochia. El spune că, datorită poziţiei sale unice în lume, de monedă "de refugiu", francul elveţian este o monedă de rezervă, fiind comparat de investitori cu plasamentele în aur.
La rândul său, analistul financiar Bogdan Baltazar estimează, cel puţin pe termen scurt, o stabilitate a cursului leului în raport cu francul elveţian, în contextul noului împrumut acordat Greciei, convenit de liderii zonei euro.
"Tendinţa va fi de întărire a francului elveţian în raport cu leul şi euro. Cei care au făcut prostia să ia un credit în franci elveţieni, au avut mult de pătimit în ultimii ani. Niciodată nu am recomandat creditele în franci elveţieni. Totdeauna am spus "luaţi credite în valuta în care aveţi veniturile. Nu faceţi pariu atunci când luaţi un credit. Dacă vreţi, jucaţi la bursă", a comentat pentru gândul Bogdan Baltazar.
Adrian Vasilescu: "BNR nu are niciun control asupra francului elveţian"
Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, este de părere că numărul creditelor în franci elveţieni este "semnificativ", dar nu îngrijorător de mare. El a explicat că Banca Centrală nu are niciun control asupra evoluţiei monedei elveţiene.
"În vremurile de boom, BNR a atras cu insistenţă atenţia celor ce voiau să se împrumute la bănci, să se împrumute numai în moneda în care sunt plătiţi. Era o dificultate şi cu creditele în euro. Pentru că oricând poate să intervină riscul valutar şi să scumpească creditele în timpul rambursării datoriei. Cu atât mai mult acest pericol exista în ceea ce priveşte împrumuturile în franci elveţieni, fiindcă BNR nu are niciun control asupra acestei monede.", a declarat pentru gândul Adrian Vasilescu.
El spune că unii au ascultat aceste atenţionări, alţii însă nu. "Acum văd singuri cât de scump a devenit acest credit. Povaţa rămâne valabilă şi acum, deşi este mai greu de obţinut un credit azi. Un alt sfat: Cei care au credite în franci elveţieni poate ar fi bine ca, dacă ajung la o înţelegere cu băncile, să încerce să le refinanţeze", a conchis Vasilescu.
3,9 lei pentru un franc elveţian?
Pe de altă parte, şi analiştii străini spuneau în urmă cu câteva zile, înainte de anunţarea noului împrumut pentru Grecia, că francul elveţian mai poate câştiga teren în faţa euro, ceea ce ar înseamna că la Bucureşti cursul său poate să ajungă la 3,9 lei şi chiar să depăşească acest nivel dacă pe plan internaţional situaţia se complică.
"Ne vedem constrânşi să coborâm proiecţia privind perechea euro/franc pe termen scurt până la 1,1 franci pentru un euro şi considerăm că dorinţa băncii centrale a Elveţiei de a-şi subţia bilanţul (îngroşat de cumpărările de euro operate în trecut - n. red.) va estompa orice revenire a cotaţiilor pe parcursul lui 2012", a declarat recent Chris Turner, şeful Strategiei pentru pieţele valutare în cadrul biroului de la Londra al ING Bank.
O devalorizare a leului cu 96% faţă de francul elveţian
Faţă de iulie 2007, când un franc elveţian era cotat de BNR la 1,88 lei, în prezent moneda elveţiană a ajuns la aproape 3,7 lei, ceea ce înseamnă o apreciere a francului de 96% faţă de leu. Pe 22 iulie 2011 un franc elveţian era cotat de BNR la 3,57 lei. Astfel, o persoană care are un credit în moneda elveţiană, cu o rată lunară de 500 de franci, plătea în iulie 2007 circa 940 de lei, iar acum trebuie să achite lunar 1.785 de lei.
CLICK pentru a MĂRI

În total, românii au de rambursat băncilor credite în franci elveţieni, majoritatea garantate cu ipoteci, în valoare de 3,2 miliarde de euro, în echivalent.
Ce te întreabă banca dacă vrei un credit în franci elveţieni
În ciuda semnalelor date de BNR în ce priveşte creditele în franci elveţieni, acestea nu au dispărut din ofertele tuturor băncilor comerciale. Dobânda DAE pentru creditele în franci elveţieni la una dintre bănci este de 12,88%, faţă de 5,8% la împrumuturile în euro la aceeaşi bancă.
"Nu doriţi mai bine un credit în euro? DAE la creditele în franci elveţieni este de două ori mai mare decât la credite în euro. Cum doriţi dvs.", se miră o angajată a unei bănci, atunci când cineva îi solicită o analiză pentru un credit în franci elveţieni. "De când locuiţi la actuala adresă? Ce studii aveţi? Bugetar, dar în ce domeniu mai exact? Aveţi maşină? Primiţi tichete de masă? Căsătorit?" sunt doar câteva dintre întrebările pe care le-a adresat funcţionarul de la ghişeu unei persoane care a spus că vrea să ia un împrumut în franci elveţieni.
Aflăm astfel că o persoană de 37 de ani, bugetar, cu un venit net de 2.000 de lei lunar, care nu are alte datorii către bănci, "se încadrează" pentru obţinerea unui credit de 17.900 de franci elveţieni, pe 20 de ani.
"Atât timp cât băncile dispun de lichiditate în moneda elveţiană vor fi şi oferte de creditare. Fiecare însă decide singur. Este bine însă să gândească înainte", a comentat Adrian Vasilescu faptul că unele bănci mai au încă oferte de credite în franci elveţieni.



duminică, 24 iulie 2011

Medvedev: Scut antirachetă european până în 2020





Ce discută Obama şi Medvedev în Franţa (Foto: AP Photo/RIA Novosti, Dmitry Astakhov, Presidential Press Service)

Dmitri Medvedev, preşedintele Rusiei, a declarat joi că ar putea dura până în 2020 ca Rusia şi Statele Unite să se înţeleagă asupra unui scut antirachetă european, dar că cele două părţi trebuie să pune bazele unei noi înţelegeri acum, potrivit agenţiei ruseşti Ria Novosti.
"Această problemă va fi rezolvată în viitor, poate în 2020, dar ar trebui cel puţin să punem nişte baze pentru munca viitoarelor generaţii de politicieni, ar trebui să creăm fundaţia potrivită", a declarat preşedintele rus jurnaliştilor, după întâlnirea cu Barack Obama de la Deauville, în cadrul summit-ului G8 din Franţa.
În replică, preşedintele american a afirmat că o colaborare ruso-americană în ceea ce priveşte sfera apărării antirachetă trebuie direcţionată către menţinerea unei balanţe strategice între ţări şi să corespundă atât intereselor Rusiei, cât şi celor ale SUA.
Comisia prezidenţială ruso-american a anunţat joi că a terminat lucrul la raportul asupra ameninţării rachetelor. Rusia s-a declarat în repetate rânduri împotriva amplasării unui scut antirachetă american în Europa, afirmând că acesta ar fi îndreptat împotriva Rusiei şi nu a pericolelor din Orient.
Rusia a convenit, în noiembrie 2010, să coopereze cu NATO în vederea construirii unui scut european antirachetă. NATO insistă că ar trebui să existe două sisteme independente care să schimbe informaţii, în timp ce Rusia militează pentru un sistem comun.
Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, şi şeful federaţiei ruse, Dmitri Medvedev, au discutat joi la Deauville, Franţa, în cadrul summit-ului G8.
Cei doi lideri s-au întâlnit pentru prima dată în acest an. Printre subiectele de discuţie importante s-au numărat scutul antirachetă dar şi tratatul START, precum şi rezolvarea conflictelor regionale.

ERA SIGURANTEI!!

Agentia spatiala rusa Roskosmos anunta ca a inceput era Soyuz, era sigurantei

A inceput era Soyuz, era sigurantei
A inceput era Soyuz, era sigurantei
Dupa retragerea navetelor americane agentia spatiala rusa Roskosmos  a declarat inceperea erei Sayuz în domeniul calatoriilor cosmice, era sigurantei.
Moscova va detine monopolul transportului de oameni in spatiu pana cel putin  in anul 2016 cand americanii intentioneaza sa reia transportul oamenilor in cosmos.
NASA trece  prin modificari majore, iar programul spatial american nu va mai fi finantat prin bugetul guvernamental si va trece din ce in ce mai mult in grija investitorilor privati.