Google Website Translator Gadget

miercuri, 18 aprilie 2012

Buna seara din nou, domnule Stelian._____________________By Bogdan S.Iancu


          
România


http://inpascani.ro/wp-content/uploads/2011/09/drapel-romania.jpg                                              Prin urmare discutia noastra se refera la traditia tradarii la romani. Este de discutat mult, nu pentru ca ar exista ambiguitati in aceasta privinta, ci pentru ca sunt atatea subiecte deschise intr-u polemica incat ne va lua ceva timp.
Nu intru abrupt in subiect, constat ca pareri ca ale doamnei profesoare de limba romana nu sunt luate in seama. Cred ca gresiti! Sunteti, si este o mare onoare pentru dumneavoastra, sunteti un model. In plus, armata are o cota de incredere uriasa. E o incredere care trebuie sa va apese pe umeri. Nu conteaza deloc?
Apoi, un tanar se revolta patriotic (nimic peiorativ in ce spun, dimpotriva), in 9 mai 2011, si nimeni nu-i raspunde. Iar parerile lui, ca de altfel si ale distinsei profesoare de limba romana sunt de bun simt. Si de necombatut…                                              [Imi permit o paranteza, strecor un prim raspuns pentru domnul Corleone, pe care, cred ca il pot identifica drept un artilerist de antiaeriana, acesta este motivul pentru care m-am simtit dator sa declar ca sunt un neavenit, civilia mea, precum a doamnei profesoare care nu a beneficiat de o similara atentie din partea membrilor acestui blog…]                                                     Insa nu parerile noastre conteaza, ci adevarul si modul cum ne raportam la noi insine.
Cum ne vedem pe noi si cum ii lasam pe altii sa ne vada…
Prin urmare, romanii tradeaza, sunt lasi, nu te poti baza pe ei. Fac apel la exemplul cu fiul acelui colonel din Wermacht. Vedeti care este imaginea noastra? De tradatori! L-as putea intreba, asa cum am mai facut-o in alte ocazii, cu altii, ce cauta tatal sau aici? L-am invitat eu? (Eu romanul)
Ori partea de vest, bucata de Transilvanie, plecata la Unguri, cunoscuta drept dictatul de la Viena, s-a numit act de prietenie? Puteti riposta ca nu ne-am aparat, n-am facut scandal, nu am luat arma in maini, si in acest caz, si in cel al Basarabiei. Da, dar nu este subiectul discutiei acum.
Revin. Cum l-am tradat, eu roman pe neamt ? Nu pricep. Dar ce nu pricep cel mai mult este de ce noi, si aici ma refer si la dvs, domnule Stelian, fredonam melodia asta perpetuu. Daca un neamt ne spune ca suntem tradatori, hop si noi, ca asa e. Stop. Doua variante de raspuns, culpa colectiva sau personala.                             Prin urmare discutia noastra se refera la traditia tradarii la romani. Este de discutat mult, nu pentru ca ar exista ambiguitati in aceasta privinta, ci pentru ca sunt atatea subiecte deschise intr-u polemica incat ne va lua ceva timp.
Nu intru abrupt in subiect, constat ca pareri ca ale doamnei profesoare de limba romana nu sunt luate in seama. Cred ca gresiti! Sunteti, si este o mare onoare pentru dumneavoastra, sunteti un model. In plus, armata are o cota de incredere uriasa. E o incredere care trebuie sa va apese pe umeri. Nu conteaza deloc?
Apoi, un tanar se revolta patriotic (nimic peiorativ in ce spun, dimpotriva), in 9 mai 2011, si nimeni nu-i raspunde. Iar parerile lui, ca de altfel si ale distinsei profesoare de limba romana sunt de bun simt. Si de necombatut…
[Imi permit o paranteza, strecor un prim raspuns pentru domnul Corleone, pe care, cred ca il pot identifica drept un artilerist de antiaeriana, acesta este motivul pentru care m-am simtit dator sa declar ca sunt un neavenit, civilia mea, precum a doamnei profesoare care nu a beneficiat de o similara atentie din partea membrilor acestui blog…]
                                        Insa nu parerile noastre conteaza, ci adevarul si modul cum ne raportam la noi insine.
Cum ne vedem pe noi si cum ii lasam pe altii sa ne vada…
Prin urmare, romanii tradeaza, sunt lasi, nu te poti baza pe ei. Fac apel la exemplul cu fiul acelui colonel din Wermacht. Vedeti care este imaginea noastra? De tradatori! L-as putea intreba, asa cum am mai facut-o in alte ocazii, cu altii, ce cauta tatal sau aici? L-am invitat eu? (Eu romanul)
Ori partea de vest, bucata de Transilvanie, plecata la Unguri, cunoscuta drept dictatul de la Viena, s-a numit act de prietenie? Puteti riposta ca nu ne-am aparat, n-am facut scandal, nu am luat arma in maini, si in acest caz, si in cel al Basarabiei. Da, dar nu este subiectul discutiei acum.
Revin. Cum l-am tradat, eu roman pe neamt ? Nu pricep. Dar ce nu pricep cel mai mult este de ce noi, si aici ma refer si la dvs, domnule Stelian, fredonam melodia asta perpetuu. Daca un neamt ne spune ca suntem tradatori, hop si noi, ca asa e. Stop. Doua variante de raspuns, culpa colectiva sau personala.
                                        *                    *                            *

                                                        Mi-as fi dorit din suflet sa puteti intreba un oarecare domn capitan Apostolescu despre onoare, demnitate si curaj. Aici este un subiect pe care cred ca si pe domnul Corleone l-ar interesa. Este vorba despre un artilerist de antiaeriana. A scapat de la Stalingrad. Dar ce a facut acolo si mai ales cum, depaseste puterea mea de intelegere. V-ar fi putut relata, daca ati fi reusit sa treceti de bariera modestiei si deminitatii sale. Va las dumneavoastra, domnilor, placerea de a-l descoperi…
                          Domnule Stelian, pentru orice cuvant de-al meu care v-a adus atingere sufletului, imi cer iertare! Cuvinte mult mai dure am adresat prietenilor buni din motive similare. Nu este ceva de care sa ma mandresc, nici macar ca strategie de convingere… Cuvantul Tara reverbereaza insa prea puternic in mine pentru a mai tine seama, cateodata, de bunul simt. Am pacate si eu…
Mai adaug ceva despre armata; un prieten drag mie, ofiter superior, la cicalelile mele referitoare la nevoia armatei de a fi…armata, imi spune: “pe intelesul tau, pe scurt ar fi nevoie de doua lucruri, dotare si doctrina.”
Fac ochii mari si insist: “doctrina, adica la fel ca-n comunism?”
“Da!” raspunse prietenul meu. “ Dar asa au si americanii, stii, aia cu cea mai puternica armata…”
Poate ca are dreptate, ce zic poate, sigur are, ca e specialist. Si poate ca asa ar trebui reinvatate si generatiile tinere. Cine suntem, cu adevarat, de ce suntem, care sunt greselile, cu ce ne putem mandri, etc. Doamna profesoara de limba are dreptate! Nepotul dumneavoastra are nevoie sa afle! Si are incredere in dumneavoastra. In ce-i spuneti. Bunicul nu minte! Nu are cum! Bunicul este un model. Vedeti ce responsabilitate aveti? Ce responsabilitate avem?
                Cum o sa-i explicati nepotelului ca i-ati lasat o tara vraiste si nu ati luptat pentru ea? V-ar apasa in acea clipa sentimentul tradarii colective romanesti? Veti spune, nu am iesit in strada sa protestez ca mi se incalca drepturile, pentru ca nu au iesit si altii? Sau va veti considera tradatorul familiei? Vedeti cate puncte de vedere se pot obtine daca ne dorim sa aflam putregaiul peste tot? Am pus aceste intrebari pe care doresc sa le considerati retorice pentru ca am convingerea ca va nemultumeste, ca pe majoritatea, decaderea Roamaniei. Sunt in aceiasi conditie ca si dumneavoastra…
                                           In concluzie, nu stiu cine si cum a reusit sa va convinga sa sustineti ceea ce ati scris. A face analiza istoriei este foarte dificil. Nu exista fapte bune si rele, albe sau negre. Am invatat insa un lucru, exista interesul natiunii. Nu se poate trece peste el. Iar interesul natiunii este ca nepotelul dumneavoastra trebuie sa traiasca mai bine decat copiii dumneavoastra si decat ce ati trait pana acum. Asta e interesul national. Si nepotelul trebuie sa stie cine este el, de unde vine, si cum poate raspunde unui eventual stranepot al colonelului nazist. Dar pentru asta trebuie sa stie. Adevarul. Oricare ar fi el. Nu trucaje, nu exagerari de neexplicat, nu omisiuni, nu fantasmagorii.
Va spune asta un tradator! Eu!
Pentru ca si eu, ca si dumneavoastra, daca nu ma insel, am depus un juramant, acela de a apara si comunismul. Si nici unul dintre noi nu am facut-o!              ,,  Armata a 4-a a

participat la Bătălia de la Odessa, unde a dus lupte sângeroase între 6 august şi 16 octombrie 1941, însemnând pentru unităţile acestei armate 17.792 morţi, 63.345 răniţi, 11.471 dispăruţi, în total 92.608 oameni.
În anii 1941 şi 1942, unităţile române, operând sub comandament general german, au luat parte la bătăliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului şi Stalingrad.-Czar !""



  1. planesSpitfireColectiva: nemtii ne-au luat Ardealul, ne-au strans cu usa, si cand am avut ocazia, i-am rugat sa plece naibii, ca ne vin ceilalti nebuni peste noi. Rusii adica. Nemtii, au ascultat rugamintea noastra, au zis, da, plecam, dar au bombardat Bucurestiul, unde domnule Stelian, mama dumneavoastra si a mea au fost omorate, tatal meu si al dumneavoastra au fost omorati, sotiile, fii si ficele, prietenii, ne-au fost omorati. Si atunci am inceput, dificil din punct de vedere moral, mai ales ca se legasera si prietenii adevarate, sa-i vanam pe nemti.                                     Unde e tradarea romanului? O tara mica spre medie, obligata la razboi, s-a comportat ca cel caruia i-a intrat in casa un individ cu forta si l-a dat afara cand a avut ocazia, a facut-o impuscandu-l cand acesta s-a revoltat ca este invitat afara… Prin urmare, fiilor tuturor coloneilor din “neinvinsa” armata a Reichului le pot spune ca au fost banditi la drumul mare, adica mi-au furat o parte din casa, din avere, m-au bagat mai mult sau mai putin in rahatul de razboi mondial ca aveau nevoie de petrolul meu si ca atunci cand l-am poftit afara, mi-a omorat pe cei dragi mie.
    Si conform logicii pe care o acceptati si o perpetuati si dumneavoastra ca suntem tradatori, pot da replica in ceea ce ii priveste, privindu-l in ochi pe fiul colonelului german spunand ca ei sunt criminali in serie, ucigasi de copii, si de oameni, in general, fara aparare. Si in acest caz, as perpetua aceasta anatema care a planat asupra lor zeci de ani dar de care, iata si bravo lor, au scapat.                  


       Fiul colonelului nazist nu gandeste asa. Dar isi permite sa gandeasca asa despre noi pentru ca dumneavoastra, militar al armatei romane, ii permiteti. Pentru ca din ce in ce mai multi romani spun ceea ce spune fiul colonelului nazist. Inca ceva despre culpe comune, cum de a ajuns mai mult de un sfert de Germanie dintr-o data, comunista? S-au batut pentru nimicirea comunismului bolsevic si brusc au inceput din 1945-1947 sa-l iubeasca pe Stalin? Pai nu seamana cu ce ati spus ca am facut si noi?
    Nu! Nu pot da un astfel de raspuns si nu pot fi de acord cu vreo culpa colectiva.
    Culpa individuala. Hitler ne-a luat Ardealul in intelegere cu Stalin care ne-a rapit Basarabia cu o luna si jumatate mai devreme. Punct. Asta e pe foarte, foarte scurt. Putem face istorie contrafactuala cata doriti. Putem sa-i spunem atat suveranului Romaniei, Carol al II-lea cat si Consiliului de coroana, post-factum si post-mortem, cate dorim. Asta e adevarul. Ce ati fi facut in locul lor? Nota bene, Carol a dorit lupta si evident ca ar fi fost si mai onorabil pentru noi. Ca am fi murit cu totii, asta e. Ne vedeati batandu-ne cu URSS si Reichul deodata? Daca da, va felicit, si eu am viziuni din acestea pe alaturea cu drumul…
    Derulam imaginile si ne regasim in ’44. Vedeti vreo tradare in actul aproape singular al Majestatii Sale Regele Mihai? Caci el a ordonat arestarea maresalului Antonescu. Lucrurile se complica cand aflam ca niste militari au dus la indeplinire ordinal. Caci era ordinul comandantului intregii ostiri si nici un militar nu s-a gandit sa nu urmeze acele odine care au urmat… Pe langa regele Mihai, ostirea a fost tradatoare? Va da mana sa sustineti asta?
  2.                                          (Lansez o rugaminte, daca dumneavoastra sau altcineva crede ca Regele Mihai a comis un act de tradare sau are vreun comentariu negativ la adresa Majestatii Sale, sa o faca cu decenta si demnitatea cuvenite. Este plin netul de insulte si calomnii la adresa acestui om deosebit. Eu unul il consider capul statului roman, de drept.)
    Noi romanii nu suntem doar tradatori, mai suntem si indolenti. Spuneati dumneavoastra ca Valea Prahovei a fost aparata de artileristii germani. Doar de ei. Serios, domnule Stelian, este acesta un tip de umor atat de fin incat sa nu il inteleaga nici macar un constipat ca mine? De Carol Anastasescu ati auzit? Dar de Dan Vizanty? Nu erau nemti si nu erau artileristi. Va obliga cineva sa sustineti aceste lucruri? Daca asa este, va rog sa-mi faceti, la figurat, semn dintr-un ochi, lansati-mi un cod de avertizare si vin de va salvez. Este fiul colonelului german in spatele dumneavoastra si va obliga, cu arma la tampla sa va calcati in picioare istoria, sa scuipati pe eroii romani? Vin si va salvez! Din nou.
    Iertati-ma! Imi pierd firea.
                                   Probabil este un subterfugiu, dupa ani de militarie, observand lipsurile, acesta este de fapt protestul dumneavoastra la adresa nedreptatilor impotriva neamului si armatei.
    Recunosc, sunt ironic si sar calul, dar unde ati citit, pe cine ati intrebat, ce ati studiat de ma buimaciti in halul asta, cu parerile si informatiile acestea? De unde le luati?
    Pentru ca ele nu exista, ele sunt create, unele in cancelarii straine, altele la colt de strada si multi, cred ca e o moda, se iau dupa aceste palavre. Dar dumneavoastra domnule Stelian, nu aveti dreptul asta. Dumneavoastra aveti dreptul si obligatia sa stiti, sa aflati, sa va informati. In permanenta. Sa fiti un burete care este insetat de cunoasterea istoriei, mai ales a celei militare. Si sa nu divulgati niciodata nonsensuri, istorii falsificate, si interese meschine. Va doresc sa fiti asemenea fiului colonelului nazist, acela nu va spune nimic defaimator despre Germania. Pentru el, Germania este Uber Alles. La fel este sau trebuie sa fie si Romania pentru dumneavoastra. De ce mama naibii ei nu-si injura neamul? De ce noi nu pierdem nici un moment sa o facem?
                                                 Mi-as fi dorit sa gasesc aici dorinte despre ce ar trebui imbunatatit, despre ce s-ar fi putut intampla pe nu stiu care front daca nu stiu ce ordin ar fi venit. In nici un caz nu credeam ca ostasul roman este atat de dezamagit de el insusi. Si de neamul lui.
                                                                                                                     Bogdan Serban Iancu