Foarte multa lume si-a pus intrebarea de ce a avut doamna Merkel o reactie atat de surprinzatoare la suspendarea de catre Parlamentul Romaniei a lui Traian Basescu. Neinformatii, care cad lesne prada minciunilor si manipularilor slugilor basiste, cred in diversiunea lansata de acestia, ca distinsa doamna cancelar este ingrijorata de “atentatul la statul de drept” si de “lovitura de stat in curs la Bucuresti”. O lovitura de stat infaptuita de organul reprezentativ suprem al poporului roman suveran. Evident ca adevaratul raspuns la intrebare, altminteri cat se poate de legitima, trebuie cautat in alta parte.
Nici explicatia ca PD-L, partidul lui Basescu este membru al Partidului Popular European, deci simpatia de familie politica determina reactia germana nu este decat partiala si nu ar justifica iritarea extrema a dnei Merkel.
In cele ce urmeaza voi emite o ipoteza, pe care cred ca o pot si demonstra suficient de credibil. Cu multe luni in urma, in doua dintre emisiunile mele de la TV SIGMA, observam si atrageam atentia asupra subitului si bizarului interes al doamnei Merkel pentru aceasta zona geografica. Si interesul nu era fata de Romania in mod particular (dealtfel, pana recent, doamna nu-l baga in seama pe Basescu nici macar cu evidentul dispret cu care il trata prietenul dumneaei Sarkozy). Interesul se deschisese brusc pentru Republica Moldova. Le semnalam atunci telespectatorilor ca mi se pare extrem de suspect acest interes. Si am spus ca am banuiala ca Germania ar putea sa se foloseasca de Republica Moldova si de problema transnistreana (desi nu este parte din procesul de negociere 5+2!) pentru ca, in dorinta strangerii in continuare a relatiilor (oricum foarte solide si reciproc avantajoase) cu Federatia Rusa, sa promoveze o solutie de tip federal pentru Republica Moldova. Si cum, dupa ani de ignorare aproape ostentativa a lui Basescu, a sosit, la fel de brusc si de suspect o invitatie pentru Basescu de a vizita Berlinul, am afirmat ca am banuiala ca doamna cancelar il convoaca pe presedintele roman pentru a obtine de la el (recunoscut ca fiind dispus sa se inchine la orice Inalta Poarta si sa sarute orice papuc imperial, numai sa-i fie lui bine si sa-si asigure protectia mai-marilor Europei si lumii) acordul pentru solutia de federalizare a Republicii Moldova. Foarte interesant este ca, imediat dupa vizita, a venit numirea lui Dmitri Rogozin, fostul reprezentant al Federatiei Ruse la NATO si actual vice prim-ministru, in functia de reprezentant pentru Transnistria. Dar nu numai. Tot imediat dupa aceasta vizita, a inceput si implicarea publica a diplomatiei germane si a doamnei Merkel personal in problema transnistreana si promovarea din ce in ce mai vehementa si agresiva de catre Germania si doamna cancelar a solutiei de tip federal. Cu observatia ca, subit, in ecuatie, pe langa Transnistria, a intervenit si Gagauzia. In intentia de a impune Republicii Moldova o federalizare in care Basarabia (si populatia larg majoritar romaneasca).ar fi pusa in permanenata in inferioritate in fata celorlalte doua entitati, cu mult inferioare numeric.
In acest moment, ipoteza pe care o lansasem cu ceva timp in urma incepea sa capete confirmare si consistenta. Si, pe buna dreptate, am avut banuiala (care in acest moment, in ceea ce ma priveste, a devenit convingere ferma) ca “patriotul” Basescu, cel care a castigat al doilea mandate in 2009 prin frauda, dar si cu 100.000 de voturi din Basarabia, a vandut-o si i-a vandut pe romanii basarabeni, numai pentru a profita de interesul german si pentru a-si asigura sprijin personal de la cea mai importanta putere europeana. Spuneam ca eu am, de acum, convingerea ferma ca acesta este targul facut cu ocazia vizitei lui Basescu la Berlin. Cu atat mai mult cu cat nemultumirea populatiei era din ce in ce mai evidenta (securistul Basescu, cel care guverneaza cu si, nu este exclus, pentru serviciile secrete, era cel mai in masura sa cunoasca starea de spirit a poporului roman), dupa cum era o problema de timp (si nu foarte mult, ceea ce s-a si dovedit) caderea guvernului portocaliu, rasturnarea raportului de forte din parlament si, pe o noua majoritate, o eventuala demarare a procedurilor constitutionale de suspendare din functie.
Dealtfel, tot in perioada la care ma refer au inceput si procedurile de modificare a legislatiei in vigoare la acea data, pentru a face, practic, imposibila demiterea. Basescu insusi a recunoscut public zilele trecute ca stia exact ceea ce urmeaza. Si, tocmai de aceea, fiindca stia ca in plan intern nu mai are de asteptat niciun sprijin, nici din sfera politica (in parte, nici macar din partea PD-L) si, cu atat mai putin din partea poporului roman, Basescu a decis sa joace, in disperarea care l-a cuprins inca de atunci si a atins in acest moment apogeul, ultima carte care ii mai ramanea: cartea sprijinului extern. Evolutia ulterioara a evenimentelor si insistenta din ce in ce mai mare a Germaniei si a doamnei Merkel in implicarea in promovarea solutiei federalizarii Republicii Moldova nu face decat sa confirme validitatea ipotezei mele. Iata de ce, am toate motivele sa-l acuz inca o data, pe inca un subiect, pe Basescu de tradare. Si sa atrag atentia basarabenilor (si celui mai infocat fan Basescu, dl primar al orasului Chisinau, Dorin Chirtoaca), cei care i-au asigurat, prin votul lor, realegerea din 2009, ca Traian Basescu i-a vandut. Si ca ne aflam in fata unei variante 2012 a Pactului Ribbentrop-Molotov. O varianta care, insa, de aceasta data, se bucura de sprijinul si de aprobarea unei cozi de topor din interior. Traian Basescu.
Sugerez presedintelui interimar, domnul Crin Antonescu, sa solicite neintarziat stenograma discutiilor lui Basescu la Berlin si, in general, documentele despre toate discutiile din ultimele sase-sapte luni ale diplomatiei romane cu parteneri germani (a se acorda o atentie speciala eventualelor discutii pe aceasta tema ale infatuatului, arogantului si agresivului Cristian Diaconescu).
Faptul ca Basescu a fost suspendat cu o larga majoritate de Parlament si ca este cert ca va fi demis de poporul roman este firesc sa o irite pe doamna Merkel, care se vede in fata unei posibilitati (pe masura sa devina certitudine) de a ramane fara suportul aprobarii de catre presedintele Romaniei a planului dumneaei de federalizare a Republicii Moldova. Nu vi se pare, oare, aceasta ipoteza mai credibila decat faptul ca nu mai poate doamna cancelar dormi de grija soartei lui Basescu?