Google Website Translator Gadget

sâmbătă, 15 septembrie 2012

PREGATITI OUA CLOCITE !! ----------Vine ,,IEUROPA" la BUCURESTI !!



Scrisoare din garaj


(după George Coşbuc)


Frau Merkel, scrisorica mea
Găsească-mi-te-n pace!
La noi să ştii că vremea-i grea
Şi domn Băsescu zace
De ceva timp într-un garaj,
Să-l vezi, te-apucă plânsul,
Doar eu şi Neamţu-avem curaj
Să stăm pe lângă dânsul.


Apoi să ştii c-a fost război
În Parlament, nu şagă:
Căzură toţi, de pe la noi,
Din funcţii, Angi dragă.
Robertei, fata fostă miss,
I-au dat urgent papucii,
Chiar şi pe Blaga şi-au permis
Să-l dea jos mamelucii.


E naşpa rău, şi-aşa prevăd
Că nu va trece luna
Şi vine marele prăpăd.
Dar, vezi, te rog de una:
Să pui urgent picioru-n prag,
Să-i calci ca pe-o libarcă,
Altfel pe şeful nostru drag,
Ca mâine, îl debarcă.


Să vezi pe-aici judecători
Cum tremură de frică,
Temându-se că, până-n zori,
Chiar Ponta îi ridică.
Aşa cum sunt, din aşternut,
I-nchide la Jilava,
Ca pe un ultim deţinut,
C-atât îl duce glava.


Mai vreau, frau Merkel, să îţi zic
Că-i ruptă-n drum căruţa,
Căci Titulescu ăla mic
O schimbă pe Codruţa
Şi, până când se va găta
La noi interimatul,
Puciştii nu vor pregeta
Să facă ţăndări statul.


Pe Antonescu l-au plantat
În scaun, banditeşte,
Înfăptuind un atentat,
Chiar cât ai zice „peşte”.
Frau Merkel, pedeliştii toţi
Stăm ca pe dinamită,
De când s-au pus aceşti netoţi
Pe şeful să-l demită.


Lui domn Barroso să-i mai zici,
De faci pe la el haltă,
Că nu mai rezistăm pe-aici,
Dacă ne lasă baltă.
Cum tot e dânsul decident,
Îl rog eu cu frumosul
Să dea poruncă-n Occident
Să li se-ntoarcă dosul!


Descurce-se cum biet o şti,
C-aşa îi fuse soarta,
Când Ponta fonduri va cerşi,
Să i se-nchidă poarta!
Să-l văd atunci pe şeful lor,
Pe unul zis Varanul,
Dacă mai sare-ntr-un picior,
Că-i merge bine planul.


Păi, ne credeau, poate, nătângi,
Să-şi joacă hopa-tropa?
De-aceea te rugăm să strângi
În juru-ţi Europa
Şi cu mânie să-nfieraţi
Această lovitură
Pe care nişte psihopaţi
Ne-au dat-o sub centură!


Aş vrea mai multe să reclam
Acum, cu toată forţa,
Dar Neamţu a deschis un geam
Şi ni se stinge torţa.
Eu stau mai lângă buduroi,
Să simt aer de-afară,
Că-i un miros de usturoi
Aici, de te omoară.
............................................

Aşa mi-a spus şefu să-ţi spun,
Să-ţi spun pe îndelete,
El doarme, sărăcuţul, tun,
Proptit de un perete.
Să ne ajute Dumnezeu
Şi să le spargem clica!
Ţi-am scris aceste rânduri eu,
Fost procuror Monica.



Cele trei decizii ale USL de la Murighiol: colegiile, procurorii şi “Marşul Democraţiei”


  Şcoala de vară din acest an a USL de la Murighiol a fost un bun prilej pentru liderii partidului să ducă ultimele negocieri privind împărţirea colegiilor pentru alegerile parlamentare. DeCe News a aflat cum vor fi împărţite locurile între cele două alianţe PSD+UNPR şi PNL+PC. Marea reunire a USL-ului nu a avut drept scop doar împărţirea colegiilor, ci şi stabilirea linilor strategice ale alianţei în perioada următoare
Cele trei decizii ale USL de la Murighiol: colegiile, procurorii şi “Marşul Democraţiei”După negocieri intense s-a stabilit împărţirea pe colegii a fiecărui candidat. Astfel, alianţa PSD+UNPR va avea 246 de candidati, PNL+PC 206 candidaţi, diaspora 6 candidaţi şi 18 pentru minorităţi. Negocierile s-au făcut cu echipe din fiecare partid.
Liderul PSD, Victor Ponta a anunţat că va susţine şi mişcările ecologiste pentru a intra în Parlament. După cum a anunţat şi DeCe News, Partidul Verde şi Mişcarea Verde se vor alia şi vor candida alături de USL. Cel mai probabil aceştia vor fi reprezentaţi de cei doi lideri, Remus Cernea şi Ovidiu Iane.
Primul criteriu de care s-a ţinut cont a fost cel anunţat dinainte de liderii USL: senatorii şi deputaţii din actuala legislatură îşi vor păstra colegiile şi la alegerile din 9 decembrie.
Liniile strategice de luptă împotriva lui Traian Băsescu şi PDL
La reuniunea de la Murighiol strategii USL au pus la cale un plan de contraatac la acţiunile echipei lui Traian Băssescu şi PDL. Primul pas va fi semnarea unei  declaraţii politice comune împotriva poliţiei politice exercitate de procurori.
O a doua decizie luată de USL este organizarea unui “Marş al Democraţiei”. Acesta se va desfăşura în 17-18 octombrie, când la Bucureşti va avea loc Congresul PPE, organizat de PDL. La acest marş, liderii USL vor încerca să aducă peste 100.000 de oameni.
Congresul PPE de la Bucureşti va aduce nume importante. Jose Manuel Barroso, Viviane Reding sau Angela Merkel sunt doar câţiva dintre liderii europeni care vor fi prezenţi la Bucureşti.




vineri, 14 septembrie 2012

Deconstruirea Romaniei


Deconstruirea Romaniei

În urma unor evenimente politice, Horia-Roman Patapievici, şeful I.C.R. (Institutul Cultural Român), şi-a anunţat la sfârşitul lunii iulie demisia din fruntea instituţiei pe care a condus-o mai bine de şapte ani, denunţând faptul că agenda cosmopolită a I.C.R. va fi înlocuită de noii guvernanţi cu o agendă românească. „O agendă europeană a fost schimbată cu una naţionalistă” a declarat D-l Patapievici, referindu-se la intenţia I.C.R. de a se ocupa de „identitatea naţională” a românilor din diaspora (măcar de-ar fi aşa! – cel mai probabil e doar o falsă „alarmă”…). Obiectiv intolerabil pentru fostul şef al I.C.R., care a promovat, sub patronajul direct al preşedinţiei României, unele din cele mai şocante şi dezgustătoare obscenităţi la adresa creştinismului şi identităţii româneşti, asupra cărora am atras şi noi atenţia încă din numărul-semnal al revistei. La mijloc se află o adevărată strategie de deconstrucţie a celor pe care ideologiile transnaţionale le numesc „miturile fondatoare ale naţiunii române”. Campania nu s-a rezumat doar la expoziţii hulitoare la adresa Sfinţilor şi a Maicii Domnului, ci, după cum era de aşteptat, s-a desfăşurat şi pe frontul istoric…
În volumul „România medievală”, apărut în 2010 la Monitorul Oficial (!), cu o prefaţă semnată de… teologul Teodor Baconschi, pe atunci Ministru de Externe, România este definită ca „teritoriu”, „spaţiu”, „mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii”, care, după cum susţine autorul, „nu fusese niciodată până atunci (până în sec. al XIX-lea – n.n.) o Naţiune”. Confuzia între statul-naţiune şi conceptul de naţiune sau, mai precis, de neam, este deliberată: dacă e adevărat că România nu a fost un stat naţional până în secolul al XIX-lea, e la fel de adevărat că românii au fost şi sunt un neam vechi de zile, născut creştin la începutul „erei noastre”.
Identitatea naţională oferă sens, prestigiu şi putere
Strategia deconstrucţiei nu face altceva decât să reproducă, cu mijloace intelectuale, războaiele de cucerire a cetăţilor din Grecia antică. Vechii greci ştiau că, pentru a cuceri definitiv un adversar, nu e de-ajuns să-l înfrângi într-o confruntare militară. Cucerirea cetăţii era completă abia atunci când zeii acesteia erau dărâmaţi: zdrobirea Pantheonului de idoli ai cetăţii ducea la anihilarea completă a adversarului, putându-se trece, apoi, la decimarea populaţiei şi la ducerea în robie a celor rămaşi în viaţă. Mutatis mutandis, colonizarea şi înfrângerea naţiunilor, astăzi, pe plan spiritual, se desăvârşeşte prin distrugerea credinţelor fondatoare şi prin deconstrucţia naraţiunilor identitare ale acestora.
Acest proces nihilist se manifestă cu precădere în ţările răsăritene ale Europei şi, în cazul nostru, probabil cu o virulenţă fără seamăn după 1989. Prin contrast, naţiunile occidentale, începând cu S.U.A. şi continuând cu Franţa, Germania etc., îşi perpetuează şi propagă internaţional identitatea, personalităţile şi evenimentele majore ale istoriei, căutând să le universalizeze, să le transforme în „bunuri de export”. „Părinţii fondatori” ai S.U.A., mitul democraţiei excepţionale şi al misiunii cvasi-divine de a interveni pretutindeni în lume pentru instaurarea „păcii americane” nu sunt altceva decât o naraţiune care valorizează anumite aspecte istorice (trecând cu vederea sau chiar ocultând altele), cu rolul clar de a legitima politic agenda pe care Washingtonul o implementează în lume. Franţa valorizează în continuare Revoluţia Franceză şi ideologia iluministă, cu toate că s-au scris tomuri întregi despre aspectele întunecate ale acestor evenimente (complot, teroare, genocid etc.), doar fiindcă acestea sunt o naraţiune definitorie pentru statul francez modern, prin care capătă un sens universal al misiunii sale în lume, prestigiu şi putere de negociere.
Prin urmare, a avea o naraţiune identitară ce cuprinde personalităţi fondatoare şi evenimente cruciale este un fapt nu doar absolut firesc şi practicat de ţările occidentale (care, de atâtea ori, ni se dau drept model cultural), ci şi profund politic şi absolut necesar pentru securitatea şi stabilitatea unei ţări. De ce? Pentru că ţine de ceea ce analiştii numesc „soft power” – puterea nevăzută („intangibilă” sau „blândă”, în alte traduceri): capacitatea de atracţie a unei ţări, de a modela preferinţele celorlalţi, de a avea o voce distinctă, de a putea genera sau configura agende internaţionale astfel încât, în cadrul negocierilor, să-şi poată asigura o poziţie ascendentă sau, cel puţin, consistentă. Este puterea non-militară a unei ţări, care nu se reduce doar la simpla diplomaţie sau doar la simpla propagandă de stat, ci este un complex care ţine de realizările istorice, culturale, economice, chiar sportive, de naraţiunea care integrează toate acestea într-o identitate şi „imagine” coerentă şi care, laolaltă, dau conturul spiritual al ţării, în sensul cel mai concret al expresiei.
Statele „paria” ale U.E.
Cât de importantă este această dimensiune a puterii ne putem da seama din modul în care sunt tratate ţările răsăritene în Uniunea Europeană. Grecii sunt supuşi unui adevărat asediu mediatic şi diplomatic, în care sunt definiţi ca un popor de leneşi şi evazionişti, care profită de U.E. şi de instituţiile financiare mondiale pentru a înghiţi în neştire miliardele de euro prezentate ca „planuri de salvare” de la faliment a ţării. Realitatea este cu totul alta: miliardele de euro nu sunt necesare grecilor, ci băncilor occidentale (mai ales germane), care au expunere mare în Grecia şi care, dacă ar da faliment, ar înceta plăţile oneroase către creditorii internaţionali şi ar stopa măsurile antisociale ale austerităţii; la rândul lor, statisticile arată că grecii muncesc mult mai mult decât germanii.
Ce folos că aceasta e realitatea? Pe planul confruntării nevăzute, Grecia este culpabilizată pentru starea sa de stat „balcanic, ortodox şi primitiv”, este pusă la colţ şi somată să se „reformeze” urgent, mai ales pe planul mentalităţilor, să-şi condamne poporul la foamete şi sărăcie, să-şi vândă toate avuţiile naţionale! Toate acestea nu ar fi putut să se desfăşoare cu asemenea pregnanţă dacă raportul dintre Grecia şi Europa nu ar fi fost definit astfel pe agenda internaţională şi dacă nu ar fi existat atâtea cozi de topor din sânul acestei naţiuni ortodoxe, care să clameze aceleaşi neadevăruri.
România şi Bulgaria sunt, în ce le priveşte, definite drept statele europene cele mai înapoiate, nedemocratice şi nereformate, adevărate paria ale Uniunii Europene, zice-se cu carenţe grave ale statului de drept. În consecinţă, cele două ţări sunt supuse şi în prezent unui umilitor mecanism de monitorizare, adevărat instrument de intruziune şi de degradare a statutului celor două ţări la masa negocierilor între statele membre ale U.E. Este vorba despre vestitul „Mecanism de Cooperare şi Verificare” (MCV), prin care se face, chipurile, analiza reformelor din justiţie şi din alte domenii-cheie. Cine are curiozitatea să citească aceste rapoarte va descoperi afirmaţii care nu au nici o legătură cu realitatea din teren, fie atunci când acuză carenţe, fie atunci când laudă. Totul este o mistificare a realităţii, care serveşte intereselor eurocraţilor şi slugilor lor din aceste state.
Bineînţeles, la fel ca grecii, românii şi bulgarii sunt chemaţi să se „reformeze”, să aplice politicile antisociale cele mai dure, să-şi vândă avuţiile naţionale şi să-şi schimbe mentalitatea „estică” – legată, indisolubil, de Ortodoxie, văzută de atâţia drept factor de înapoiere civilizaţională. Săracii din est nu trebuie să-şi ridice ochii din pământ în faţa stăpânilor din vest: la acest principiu se reduce războiul nevăzut dus, în Uniunea Europeană, împotriva popoarelor răsăritene. Evident, fără cozi de topor, fără Iude constituite în adevărate reţele de demobilizare, reeducare, deconstrucţie a prestigiului naţional, a identităţii şi a sensului apartenenţei la acest neam ortodox, răsăritean, această operaţiune de cucerire şi colonizare nu ar putea fi dusă cu atât succes. O astfel de reţea a fost şi I.C.R.-ul condus de D-l Patapievici.
Să reţinem, aşadar, că problema deconstrucţiei istoriei şi identităţii nu este doar una teoretică – şi, dacă acuzăm demitizarea, nu o facem doar pentru că se găsesc unii să spargă canoanele istoriei naţionale ca să fie interesanţi. Problema este una ce ţine de putere şi de politică, de exploatare, de robie nevăzută, ce are corespondent în robia economică şi geopolitică văzută a ţării noastre. Este o problemă ce se răsfrânge în sărăcirea ţării, în dezorientarea generală a oamenilor din popor, în hemoragia neîntreruptă a României, adică acest groaznic fenomen al emigraţiei prin care populaţia activă merge să îngraşe dosurile puhave ale vesticilor, lăsându-şi ţara în paragină pentru că nu au învăţat de la nimeni ce înseamnă că sunt români.
Deconstrucţia identitară a României nu a fost niciodată doar un proces intelectual, ci întotdeauna a fost însoţită de aplicarea unei agende care, sub numele „reformei şi modernizării”, a jefuit sistematic ţara în favoarea unei „oligarhii de aventură”, cum o numea Caragiale.
„Atunci poporul trebuie nimicit!”
Originile istorice ale acestei practici de subjugare spirituală şi materială a poporului vin încă din secolul al XIX-lea, odată cu întemeierea României moderne de către elita revoluţionară paşoptistă, educată în centrele universitare apusene. E drept că paşoptiştii, aşa masoni cum erau şi interesaţi să fie oligarhii avuţiilor naţionale, aveau măcar ca obiectiv crearea unui stat naţional şi reîntregirea neamului.
De atunci provine însă marea prăpastie care s-a căscat între elita politică şi culturală a ţării şi popor, deoarece de atunci provine dispreţul faţă de cultura şi identitatea ortodoxă locale, complet ignorate chiar şi de „conservatori”, atunci când nu erau batjocorite în lucrări literare sau privite ca un „retard” istoric de care România trebuia să se descotorosească pentru a performa. Şi tot de atunci datează mitul Europei – al civilizaţiei superioare în jurul căreia noi, „pigmeii mizeri şi primitivi” din Răsărit, suntem chemaţi să gravităm.
Prăpastia a existat şi la alte popoare răsăritene, şi a fost resimţită puternic de scriitorul rus F. M. Dostoievski. Rusia intrase, încă din epoca lui Petru cel Mare, sub vraja modelului cultural european, elita statului ţarist fiind ruptă de poporul „mujic” şi de credinţa sa ortodoxă, chiar şi atunci când pretindea că luptă pentru binele săracilor. „Ruşii”, spuneau aceşti europenişti, „trebuie să evolueze, să fie civilizaţi şi abia apoi să deschidă gura în faţa străinilor”. Dostoievski relatează că i-a spus unui astfel de occidentalist: „Poporul nu va tolera aşa ceva”. „Atunci poporul trebuie nimicit!”, i-a raspuns occidentalistul, „calm şi maiestuos”.
În urma unui dispreţ colonialist similar întrutotul celui descris de scriitorul rus, satul românesc a fost, practic, desfiinţat ca entitate socială ce funcţiona pe baza tradiţiei, cutumei, în obşti conduse de legi nescrise, în care oamenii ştiau să trăiască şi să muncească împreună, fără să experieze polarizarea socială între bogaţi şi săraci, individualismul egoist şi lipsa de sens. Obiectivul ascuns al acestor „reforme” era, de fapt, dezrădăcinarea ţăranului şi transformarea lui în muncitor, în mână de lucru ieftină pentru industria şi capitalul oligarhiei, şi în consumator al produselor manufacturiere şi al băncilor. Aceeaşi atitudine colonialistă a dus la punerea sub obroc a Ortodoxiei, Biserica României suferind nenumărate prigoane şi amputări din partea statului modern, de la secularizarea averilor la impunerea picturilor de tip apusean în biserici sau politizarea ierarhiei.
Acestea erau însă cele mai mari averi ale poporului: satul (adică civilizaţia sătească) şi credinţa (adică legea). Când spunem acest lucru nu avem în vedere vreun soi de „semănătorism” patetic, în care să trecem cu vederea greutăţile vieţii rurale şi să o idealizăm de dragul nostalgiilor, ci ne gândim pur şi simplu la o lume socială în sine. Mircea Vulcănescu (care a fost nu doar un mare filosof, ci şi un mare sociolog şi economist) a contrastat cele două Românii, una a oraşului, reprezentanta unei civilizaţii artificiale, străine, egoiste, babilonice şi paranoice – şi una a satului, o civilizaţie a firescului, organicului, rânduielii şi credincioşiei. Fiecare dintre aceste lumi, separate şi opuse, avea propria ordine socială, propria economie, propriile raporturi şi practici sociale.
Astfel, pentru a reveni de unde am plecat, neamul românesc nu a fost doar „un teritoriu, un spaţiu, un mozaic”, care „doar prin relaţii comerciale” a ajuns la „o limbă şi conştiinţă comună”, aşa cum vrea să ne înveţe I.C.R., ci dimpotrivă. În ciuda influenţelor imperiale contradictorii, în ciuda separării şi a imposibilităţii de-a trăi împreună în aceleaşi fruntarii şi cu aceeaşi piaţă, gravitând ba în jurul Moscovei, ba în jurul Vienei, ba în jurul Istanbulului, românii au fost din timpuri străvechi acelaşi neam pentru că aveau aceeaşi limbă şi aceeaşi „lege” (adică aceeaşi credinţă), şi pentru că trăiau în aceeaşi ordine socială: a satului. Nu unitatea rasială ne-a făcut să fim români, notà Vulcănescu, ci unitatea culturală, civilizaţională.
Or, a deconstrui această unitate culturală, a nega specificul lumii româneşti înseamnă a anula dreptul la existenţă al acestui popor, care nu-şi poate găsi sensul pe această lume şi nici apăra locul lăsat de Dumnezeu dacă nu ştie ce este, ce preţ are moştenirea părintească şi de ce trebuie să o păstreze.
Articol de Ioan Bucur,
Aparut in Familia Ortodoxa nr. 44

miercuri, 12 septembrie 2012

Guvernatorul


Britanicul, Graham Watson, liderul liberalilor europeni în PE, cere demisia lui Băsescu

 Fragmente din interviul acordat în Cotidianul.ro

Graham Watson: Oamenii lui Băsescu au fost extrem de bine organizați în a-şi vinde versiunea lor despre ceea ce se întâmpla în România în fiecare capitală a Uniunii Europene, şi, mai ales, în Bruxelles. Totodată, nu trebuie uitat că Băsescu şi partidul său sunt afiliaţi la Partidul Popular European, grup politic din care fac parte doamna Reding .................


 Guvernatorul Băsescu

Din 29 iulie 2012, România nu mai are președinte. A fost înlocuit cu un Guvernator. Deocamdată, persoana desemnată să ocupe această funcție este tot Traian Băsescu.
Guvernatorul BăsescuCâteva fapte m-au condus la această concluzie.
După Referendum, când 88% dintre cei 8,4 milioane de români care au votat demisia președintelui n-au fost luați în seamă, au devenit evidente câteva lucruri.
1. România nu mai este condusă de la București. Deocamdată, capitalele cu influență în soarta acestui teritoriu – (cuvântul ”țară” a rămas o metaforă frumoasă) -sunt Berlin și Washington.
2. Votul cetățeanului român este cel mult consultativ, în niciun caz hotărâtor. Nicăieri în lumea civilizată, un vot covârșitor pentru sau împotriva unei idei sau persoane nu ar fi putut fi ignorat, așa cum s-a întâmplat în România.
3. Traian Băsescu nu mai este o persoană aleasă de poporul român, după 29 iulie. El este numit de o metropolă sau de un grup internațional de interese, oricum, de o entitate din afara țării.
Cred că analizele ulterioare asupra situației din România trebuie să se bazeze pe acest raționament. Dl. Băsescu are un mandat care nu mai e de președinte, ci de Guvernator. Acest lucru va constitui premiza mișcărilor politice din România, în viitorul apropiat.
Monstrul creat de TB pentru a-l menține la putere – Servicii, Parchete, Curți de toate felurile – îl va servi cu și mai multă obediență. Monstrul știe că în spatele lui Băsescu se află o forță superioară imună la șușotelile și intrigile dâmbovițene. O problemă vor avea liderii USL. Aceștia vor avea mari dificultăți să coabiteze cu Guvernatorul Băsescu. Pe de o parte, se vor confrunta cu umorile personale ale lui TB, dezbrăcat în fața poporului de orice poleială de legitimitate și democrație și, pe de altă parte, se vor confrunta cu stăpânii d-lui Băsescu, care nu-i pot accepta pe cei ce le-au pus omul în ipostaza de pierzător la puncte.
Schimbarea liderilor USL se poate face doar în cazul în care Uniunea PSD-PNL pierde alegerile. Acum, așa ceva pare imposibil, iar până la alegeri mai sunt trei luni.
Există o singură modalitate prin care USL pierde și, implicit, liderii săi vor fi schimbați: intrarea României în faliment economic. Teritoriul numit România nu este departe de această situație. Jaful comis de PDL în trei ani și jumătate a adus țara pe marginea prăpastiei. Stăpânii Guvernatorului nu trebuie nici măcar să împingă țara în hău. Pur și simplu, trebuie să întârzie puțin cu împrumuturile cu care urmează să se plătească alte împrumutiri, dar și pensii și salarii.
Liderii USL au câteva posibilități pentru a rezolva situația. Prima ar fi să demisioneze, pur și simplu, și să-i roage pe stăpânii lui Băsescu să numească în locul lor alți lideri. Faptul ar scuti România de falimentul economic. A doua posibilitate ar fi ca dnii Ponta și Antonescu să explice, acolo unde a explicat și Băsescu, care este viziune lor despre lume și viață, de ce este bine ca ei să conducă România și nu un Guvernator sprijinit de un Monstru de tip Noua Securitate, atât de urât de popor. Explicațiile nu sunt lesne de dat, nu există un rezultat garantat. Astăzi, când vorbim, avem o singură certitudine: coabitarea între guvernatorul Băsescu și liderii USL nu va însemna altceva decât o prelungire inutilă a suferinței pentru poporul român. Pe Guvernator și pe stăpânii lui nu-i interesează acest aspect. Pe când liderii USL nu au ajuns, cel puțin deocamdată, la acest grad de cinism și suferințele românilor s-ar putea să nu-i lase indiferenți.



luni, 10 septembrie 2012

Documentul pe care USL îl va trimite la dezbaterea din PE!



Vezi documentul pe care USL îl va trimite la dezbaterea din PE


USL a elaborat un document explicativ pentru liderii europeni prin care dă replica PPE-ului la acuzaţiile aduse pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Scrisoarea în 23 de puncte a USL va fi prezentată în Parlamentul European la dezbaterea de miercuri privind România. Documentul reprezintă o sinteză a evoluţiei politice din România din momentul declanşării procedurii de suspendare şi după 29 iulie.
Vezi documentul pe care USL îl va trimite la dezbaterea din PE“1. Toate deciziile luate in privinta suspendarii lui Traian Basescu au fost declarate constitutionale de catre Curtea Constitutionala din Romania? Absolut toate – demiterea nu a avut loc pentru ca nu s-a intrunit cvorumul la vot, nu pentru ca s-a blocat o lovitura de stat (mai multe detalii in materialul extins la paginile 1 si 4)
2. La referendum, 7,4 milioane de oameni (87%) au votat pentru demiterea presedintelui, doar 900 de mii au votat pentru ramanerea sa in functie? Este cel mai mare scor/numar de voturi dat in legatura cu o personalitate politica in Romania in ultimii 20 de ani.
3. S-a folosit constant acuzatia de “lovitura de stat”, desi actiunea a fost o procedura parlamentara constitutionala, aprobata de Curtea Constitutionala, fara nici o incalcare de lege si finalizata cu un vot popular, in care s-au semnalat cele mai putine plangeri privind neregulile din ultimii ani?
4. Votul din 29 iulie a fost boicotat de Traian Basescu, care a cerut inclusiv in ziua votului ca lumea sa nu se prezinte la vot, incalcand legea care interzice derularea campaniei electorale in ziua votului? PDL nu doar a boicotat, dar a si blocat foarte multi romani sa voteze, existand multe cazuri semnalate public in care primarii au confiscat actele unor cetateni pentru a-i impiedica sa participe la vot (incalcand astfel legea 3/2000).
5. Nu s-a incercat niciodata restrangerea drepturilor Curtii Constitutionale, ci revenirea la un cadru legal care a functionat 18 ani in Romania? Curtea Constitutionala este o institutie politico-juridica, in Romania, nefiind parte a sistemului de justitie. Membrii sai sunt numiti politic (mai multe detalii in materialul extins la pagina 3)
6. Schimbarile din Parlament nu s-au produs peste noapte, ci dupa mai bine de o luna de la preluarea guvernarii de catre USL? Schimbarea sefilor celor doua camere ale Parlamentului s-a produs in urma unor proceduri clare, folosite identic si de catre PDL in antii trecuti. Schimbarile s-au realizat dupa tentative nereusite de sanctionare a acestora din ultimul an si jumatate, pentru incalcari grave de lege (e notorie frauda comisa de Roberta Anastase la votul de la legea pensiilor din 2010, cand a modificat numarul voturilor din Parlament)
7. Atunci cand s-a vorbit de amenintari la adresa unor judecatori ai Curtii Constitutionale, aceste amenintari au fost facute de infractori de drept comun, asupra unui judecator nominalizat la Curte de catre PSD? Este vorba de Aspazia Cojocaru
8. Numarul celor care mai au incredere in presedintele Basescu si PDL este sub 20% din populatie? USL este sustinut de peste 60%. De asemenea, proportia celor care cred ca Basescu va continua sa provoace scandal politic este de peste 60% (mai multe detalii in materialul extins, pagina 1)
9. Euroscepticismul este in crestere in Romania, in mod dramatic, in special dupa episodul din aceasta vara? Eurobarometrul constata o scadere in increderea in UE de la 65% la 48%, in iunie 2012. Un sondaj din Romania, masurat la finalul lunii august, arata ca scaderea increderii in ultima luna a continuat, cu inca 9 procente! Principala cauza – modul nedrept in care a fost perceputa interventia Comisiei Europene in Romania, care a impartasit doar punctul de vedere al PDL, in conditiile in care s-a considerat votul popular din 29 iulie drept parte a unei “lovituri de stat” realizata de Parlament
10. De cand a fost reinstalat in functie, USL si premierul Ponta nu au mai facut nici un gest politic anti-prezidential? Si asta in ciuda presiunii publice – sondajele arata ca numarul celor care vor ca Basescu sa isi dea demisia este de peste 60% (mai multe detalii in materialul extins, la pagina 1)
11. Presiunile pe justitie, in Romania, au fost initiate chiar de fostul ministru al justitiei Monica Macovei? CSM a constatat intr-un comunicat public presiunile publice facute intr-un caz anul acesta. De altfel, Macovei e cea care, in 2005, a repolitizat sistemul de justitie, prin introducerea ministrului justitiei (numit politic) in mecanismul numirii de magistrati. Efectul? Presedintele Basescu a numit de peste 30 de ori mai multi magistrati decat alti presedinti, la propunerea ministrului justitiei (mai multe detalii in materialul extins, la pagina 16)
12. Guvernul USL nu a facut nici un gest de a bloca anchetarea sau condamnarea cuiva, intr-un caz de coruptie? Dimpotriva, USL doreste ca procedura numirii magistratilor in Romania sa nu mai aiba legatura cu politicienii, ci direct cu structurile de conducere ale magistraturii (mai multe detalii in materialul extins, la pagina 6)
13. Premierul Ponta a primit un verdict oficial ca nu a plagiat de la singura institutie abilitata sa dea un verdic legal? Intr-o situatie similara (acuzatie de plagiat) s-a aflat anul acesta si procurorul general, Codruta Kovesi, care si ea a primit un verdict de nevinovat (mai multe detalii in materialul extins, la paginile 17-18)
14. In primele 4 luni de guvernare, Guvernul Ponta a trecut economia de pe minus pe plus, si s-au oprit contracte frauduloase sustinute de fosta putere, care produceau statului pierderi de cateva miliarde de euro anual. Guvernul USL a luat masuri inclusive, care au ajutat clasa de mijloc, populatia afectata de criza si mediul de afaceri. Din cauza fraudelor constatate in perioada 2009-2011 (cand a guvernat partidul lui Traian Basescu), institutiile europene iau in prezent decizia suspendarii unor fonduri europene in Romania
15. Premierul Ponta a pus deja in practica 10 din cele 11 puncte cerute de Comisia Europeana? Singurul punct ramas inca in discutie se refera la nominalizarea unui avocat al poporului agreat de toata clasa politica – punct blocat de lipsa de dialog a PDL (mai multe detalii in materialul extins la paginile 6-7)
16. Numarul de plangeri legate de nereguli de vot la referendumul din aceasta vara este cel mai mic din ultimii ani? Este vorba de cca 500 (spre deosebire, la alegerile prezidentiale din 2009, numarul plangerilor a fost de ordinul zecilor de mii!).
17. Stiati ca numarul persoanelor audiate la aceste cateva sute de plangeri a fost de ordinul zecilor de mii? In plus, aceste anchete au avut loc fara prezenta unor avocati, pe strada sau in urma unor solicitari trimise cetatenilor cu grave incalcari de procedura, care au creat imaginea intimidarii. In acelasi timp, nu se stie nimic public despre anchetele care ar fi trebuit sa se refere la blocarea romanilor sa participe la vot (mai multe detalii in materialul extins, la paginile 11-13)
18. Niciodata Guvernul nu a incercat sa modifice listele electorale, pentru ca nu aceasta este atributia sa? Guvernul a oferit, la cererea CCR, date despre evolutia numarului de persoane cu drept de vot. Curtea a decis ulterior cum sa le interpreteze (mai multe detalii in materialul extins, la paginile 9-11)
19. De fiecare data cand presedintele Basescu sau Monica Macovei au spus ca este nevoie sa inceapa urmarirea penala impotriva unei persoane publice, in Romania, acest lucru s-a intamplat? Presedintele Basescu a spus ca cei care au votat la referendum trebuie anchetati. La fel, a cerut anchetarea unui ofiter din politie, acesta fiind anchetat a doua zi dupa solicitarea publica a presedintelui. La fel, a cerut anchetarea liderilor USL pentru organizarea actiunii de suspendare, iar anchetele au inceput imediat dupa revenirea in functie a presedintelui. In prezent, aceste persoane sunt urmarite de instanta (mai multe detalii in materialul extins, la paginile 13, 15-16)
20. Traian Basescu a dat in mod constant indicatii Curtii Constitutionale, presand public pentru influentarea deciziilor acestei institutii? Cel mai flagrant a fost chiar dupa votul de demitere, cand presedintele a contestat ce a facut CCR, spunand ca solicitarea Curtii este ilegala si ca nu trebuie reactualizate listele. Imediat, judecatorii Curtii au adoptat pozitia presedintelui si si-au schimbat pozitia oficiala in acord cu dorinta lui Traian Basescu
21. In Romania, se fac in continuare publice stenograme in care membri ai guvernului au telefoanele ascultate inainte sa existe mandate sau inceperea urmarii penale, iar astfel de stenograme, niciodata asumate oficial, sunt rostogolite public si folosite ca instrumente de presiune politica impotriva USL? (mai multe detalii in materialul extins, la pagina 9)
22. Textul raspandit public de Theodor Stolojan, zilele trecute, in Parlamentul European, contine extrase din stenograme care nu au fost niciodata confirmate oficial, si care se presupune a contine discutiile dintre doi ministri ai cabinetului USL? Aceste stenograme nu au fost asumate de procurori si au fost prezentate public pe surse anonime.
23. Dupa referendum, intr-un act de urmarire penala impotriva unui lider USL, se mentioneaza ca acesta “si-a folosit influenta politica pentru a creste participarea la vot”, facand astfel de stimularea participarii la vot o infractiune? Cazul Liviu Dragnea (mai multe detalii in materialul extins, la pagina 13)”, se arată în scrisoarea USL.