Când și unde s-a transformat calul în vită? Încrengătura de legături comerciale pare a ascunde mai degrabă o fraudă tranfrontalieră și nu o șmecherie dâmbovițeană
Scandal fără documente
Autorităţile române susţin că „nu există niciun indiciu care să confime că etichetarea greşită a avut loc în România”. În plus, este practic imposibil ca după cele patru controale care se fac într-un abator, de la intrarea animalului, până la sigilarea cărnii, să intervină erori. Pe de altă parte, cele două abatoare din România care au exportat carne de cal, au livrat carne în carcasă şi nu tocată. „Problema este unde a ajuns şi cum a fost tranşată. Firma care a tranşat carnea poartă vina. ”, afirmă Claudiu Frânc , un crescător de vite.
El nu crede că
„încurcătura cu carnea de cal” să fi apărut cu girul unor medici veterinari din România - cum a scris presa britanică. Din România, carnea ar fi ajuns în Olanda iar după aceea marfa a fost contractată de o firmă cipriotă. Pe lanţ au intervenit francezii de la Spanghero care au vândut- o către compania Comigel.
Acesta este însă momentul în care pare să se rupă firul, mai ales că oficialii Spanghero susţin că ei au cumpărat carne de vită, având ca zonă de origine „Europa”, pe care au vândut-o mai departe. În realitate, spun tot ei, era vorba de carne de cal provenită de la un furnizor român. Nu au precizat însă despre ce firmă era vorba.
România pare să fie victima unie tentative de a fi scoasă din competiţia de pe piaţa cărnii
Minciunile francezilor
- Carnea de cal a plecat din România în carcasă şi nicidecum tocată. Procesarea a avut loc cel mai probabil în străinătate
- Chiar şi pentru un măcelar fără experienţă nu este greu să vadă diferenţele dintre carnea de cal şi cea de vită. Diferenţele sunt în primul rând de culoare
7 companii fac parte din ramificaţiile comerciale împlicate în scandalul „calul”
Indignarea producătorilor
Patronul abatorului din Botoşani se teme că va trece greu peste acest scandal, chiar dacă firma sa are actele în regulă. Compania din Botoşani exportă carne de cal, în stare brută şi nu tocată, în Suedia, Olanda, Polonia şi Bulgaria, dar şi carne de vită în mai multe ţări din UE, însă pe lista partenerilor nu se află niciuna din cele două firme menţionate în scandal (Spanghero şi Findus). Chiar dacă se soluţionează acest caz şi se demonstrează că suntem nevinovaţi, va exista o oarecare reţinere faţă de noi. E ca şi când am primit un par în cap”, spune Iulian Căzăcuţ, patronul Doly-Com Căzăcuţ
„Scandalul calului”: Miza politică şi economică
Deşi i-au acuzat pe români, francezii de la Spanghero nu au prezentant până acum niciun document, nici măcar informaţii cu privire la lotul din care a provenit carnea. Chiar şi fără aceste date, autorităţile române au demarat cercetările şi au ajuns la abatoarele din Braşov şi Botoşani care au livrat carne de cal pe piaţa UE.
Pe lista clienţilor nu se numără însă niciuna dintre firmele implicate în scandal, ci companii din Cipru, Polonia sau Bulgaria. Cât despre probleme, acestea ţin mai degrabă de fraudă, decât de siguranţa alimentară, este de părere Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură.
„Ce pot să vă spun este că, din elementele pe care le avem, în primul rând nu este o problemă de siguranţă a alimentelor sau o problemă sanitar veterinară. Este o problemă de risc de fraudă, deci de utilizare frauduloasă a cărnii de cal în amestec sau vândută ca şi carne de vită”, a spus Cioloş.
Scandalul pare a fi o încercare de a scoate de pe piaţa europeană, tot mai concurenţială, jucătorii autohtoni. Acesta loveşte în producătorii locali de carne, în special de vită, ale căror exporturi sunt în scădere pe fondul reducerii drastic a efectivelor. Cât despre carnea de cal, cu exporturi de circa 6.000 de tone pe an, România nu contează pe piaţa mondială.
Carnea de vită este în general mai scumpă cu 20% faţă de cea de cal. În ţările mari consumatoare de carne de cal aceasta este una dintre cele mai scumpe sortimente de carne de pe piaţă.
„Din elementele pe care le avem, în primul rând nu este o problemă de siguranţă a alimentelor sau o problemă sanitar-veterinară. Este o problemă de risc de fraudă.”
DACIAN CIOLOŞ, comisar european
Tabloidele, artileria de luptă a britanicilor
Tabloidele britanice s-au arătat la fel de necruţătoare şi în cazul scandalului „carne de cal”. Reporterii englezi de investigaţii au luat la puricat arhivele publicaţiilor de la noi şi au descoperit că legislaţia a interzis de câţiva ani circulaţia căruţelor trase de măgari pe drumurile din România. Aşa au ajuns jurnaliştii de la The Independent să dea naştere unui scenariu chiar mai abracadabrant: englezii ar fi mâncat măgar şi nu cal.
Publicaţia The Sun a mers chiar mai departe, spunând că animalele ar fi fost infestate cu anemie infecţioasă ecvină, o boală similară cu SIDA la oameni. „Deşi nu reprezintă o ameninţare directă, poate declanşa alte probleme de sănătate. Este răspândită prin înţepături de insecte, sânge, salivă, şi echipament veterinar contaminat”, scrie Jack Losh de la „The Sun”. Losh continuă articolul în aceeaşi notă dramatică, menţionând că „nu există tratament pentru această boală, adesea mortală”.
Trafic cu ajutor de la veterinari
Cireaşa de pe tort este însă presupusa anchetă a lui David Collins, jurnalist pentru Mirror, care relevă că o grupa infracţională numită „Mafia cailor” ar cumpăra cai de la sătenii săraci din Delta Dunării şi Transilvania, cu sume derizorii, între 50 şi 100 de lei.
Potrivit sursei lui Collin, un medic veterinar din Transilvania, membrii grupării sunt mână în mână cu veterinarii, pe care-i mituiesc ca să le facă rost de acte şi să închidă ochii la ilegalităţi. „Totul se întâmplă din cauza sărăciei extreme din România. Am auzit de furnizori francezi, care cumpără carne ieftină de la aceste bande şi o amestecă apoi cu carne de vită, ca nimeni să nu-şi mai dea seama”, ar fi povestit veterinarul român ziarului Mirror.
Andreea Ciulac
