Google Website Translator Gadget

sâmbătă, 7 septembrie 2013

de    Cristian Tudor POPESCU

Am scris acest text acum mai bine de 10 ani. L-am republicat acum 3 ani. O fac din nou astăzi.
Acest simplu fapt este un simptom sinistru al paraliziei societăţii româneşti, nu numai în ce priveşte câinii şi oamenii.
Dacă mai trăiesc, o să vă reamintesc textul sub alt titlu şi peste încă 10 ani, pentru că oamenii şi câinii pier, în vreme ce prefăcătoria faţă de noi înşine dăinuie şi creşte.
Reporterilor care vâră microfonul sub nasul militantelor dragostei de câini nu le dă prin cap să pună o întrebare simplă: aţi tăiat vreodată un pui de găină? I-aţi pus tălpile pe aripi, i-aţi apucat capul cu o mână, i-aţi retezat gâtul cu cuţitul ţinut în cealaltă? Ar obţine, cu siguranţă, nuuu! - uri oripilate sau bâiguieli. Sensibilele cucoane "n-ar omorî o muscă". Ele "au suflet". Ele au lăsat totdeauna treaba asta pe seama soţului sau au rugat un vecin. Cele mai multe iau puii din magazin, gata omorâţi de alţii şi îngheţaţi, ceea ce le rezolvă problemele cu naturelul simţitor.
Toată povestea asta cu câinii vagabonzi contrapune aşa - zisei "cruzimi" a unor "criminali" ca primarul Băsescu un fariserism mai mult sau mai puţin conştient. Existenţa întregii societăţi omeneşti se bazează pe un lung lanţ de crime faţă de animale. Dacă n-avem dreptul să omorâm câinii vagabonzi, cine ne dă dreptul să decapităm vacile, să înjunghiem porcii, să înfigem în buza peştilor de bună credinţă cârlige de oţel? De ce practicăm "genocidul" asupra şobolanilor sau gândacilor, venind peste ei cu deratizarea şi dezinsecţia? N-ar fi mai uman să-i castrăm unul câte unul? Sau, mă rog, să-i eutanasiem cu o injecţie care costă cât un prânz pentru un om, în sunete de muzică preclasică, deoarece s-a demonstrat că şobolanului îi place? Sau, şi mai bine, să-i lăsăm să se "înfrăţească" cu copiii, pe care au ajuns să-i sfâşie prin nordul Moldovei.
Castrarea câinilor vagabonz
i, de care se agaţă cu încăpăţânare activiştii protecţiei animalelor, e o ipocrizie "umanitară". Nu omori specimenul, îi omori urmaşii: "crima" e transportată în viitor, virtualizată, nu mai deranjează la umanism. Eutanasia, altă ipocrizie, plimbată de toţi prin gură. Aceasta înseamnă moarte provocată fără durere pentru a curma o suferinţă incurabilă. Or, în cazul maidanezilor, e vorba şi de suprimarea celor sănătoşi, pe care nu-i revendică nimeni în termen de zece zile - ca fapt divers, în imperiul democraţiei, SUA, un câine fără stăpân adunat de pe stradă este lichidat în 48 de ore.
Într-un singur caz aş fi sută la sută de acord cu societăţile de protecţie a animalelor: cel al ticăloşiei numite vânătoare, "sportul" omorârii vietăţilor de plăcere.
Aşa-zisa iubire de animale, când ajunge la forme groteşti, semnifică altceva. Indivizii în cauză îşi construiesc de fapt un complex de superioritate prin milă asupra "brutelor" care cer să nu le mai fie atacaţi copiii de haite de câini vagabonzi. Ei sunt buni, iar cel care scrie aceste rânduri - o bestie fără inimă. M-ar privi asasin dacă le-aş spune că mari criminali, psihopaţi, dictatori sângeroşi din istoria omenirii au fost şi mari iubitori de animale. Adesea, "dragostea" de animale se întâlneşte cu dispreţul faţă de om. Cu frustrări în relaţiile cu semenii. De pildă, madam Bardot, pe care vor s-o cheme unii în ajutor, şi-a reprofilat preaplinul sufletesc pe animale după ce i-a mai scăzut cota la bărbaţi. Adesea, când mai înaintează în vârstă, "fetele vesele" fac pasiuni pentru câini - o compensaţie psihică: animalul e iubitor şi credincios până la moarte, spre deosebire de lungul şir al bărbaţilor care le-au părăsit fără un cuvânt. Populara zicere "Din bucata mea de pâine/ Am hrănit un om şi-un câine/ Câinele mă recunoaşte/ Omul nu mă mai cunoaşte" exprimă nu atât trăiri filocanine, cât neîncrederea apriorică în fiinţa umană - urăşte-ţi aproapele, pentru că el oricum te urăşte.
Tărăboiul acesta al milei e absurd. Problema a încetat de mult să mai fie una de opţiune afectivă, de împărţire a oamenilor în cruzi şi miloşi - e o problemă pur şi simplu tehnică, socială. În acţiunea socială, conceptul de milă e inoperant: aici au sens doar priorităţile, abordate în ordine. Întrucât administraţiile locale anterioare şi-au dovedit indolenţa şi în acest domeniu, numărul câinilor fără stăpân din Capitală a depăşit 200.000 şi creşte cu 15% pe an. Situaţia e la fel de gravă şi în alte oraşe ale ţării. Anual, zeci de mii de oameni, între care mulţi copii, sunt muşcaţi de aceste patrupede. Nu mai poţi ieşi noaptea pe stradă, ba nici chiar ziua, prin locuri mai neumblate, fără un par în mână. Măsuri ca punerea câinilor în ţarcuri sau castrarea lor ar fi fost suficiente dacă se aplicau cu ani în urmă. Acum e prea târziu: numărul imens deja existent, rata teribilă de înmulţire, capacităţile limitate de hrănire sau "procesare" a lor fac inevitabilă eliminarea fizică a acestor animale. Până când sunt castraţi 5 câini, un singur dulău în putere poate însămânţa 10 căţele rămase fără partener pe stradă. Şi ca să umpli ţara cu târle de câini, animale complet neproductive, cărora le dai de mâncare în condiţiile în care statul n-are bani să hrănească bolnavii din spitale, înseamnă să transformi mila în crimă.
Lucrurile sunt deci cât se poate de limpezi: avem de ales între oameni şi câini. Restul e gălăgie sentimentaloidă. Ar mai fi totuşi o întrebare, două: sunt câinii pericolul cel mai mare pentru cetăţean? Dincolo de foame, agresivitatea lor nu e accentuată de miasmele violenţei care plutesc în aer? În ce mă priveşte, sunt pentru suprimarea câinilor străzii. Dar atunci când omul tâlhăreşte, violează, ucide alţi oameni la fiecare pas, când vânează copii, la ce ne-am putea aştepta de la câini? Şi mă întreb: n-ar trebui să se aplice şi unor asemenea fiare bipede injecţia terminală?
Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

miercuri, 4 septembrie 2013

PUTIN STIE !!___________________________



INTERNAȚIONAL

Putin a avertizat Congresul SUA cu privire la o intervenție în Siria: “Consecinţele ar putea fi catastrofale”

Preşedintele rus Vladimir Putin a avertizat, miercuri, Congresul american împotriva aprobării unor acţiuni militare în Siria, care ar constitui, în opinia sa, o “agresiune”, în cazul în care ar avea loc “în afara cadrului Naţiunilor Unite”.
Putin a avertizat Congresul SUA cu privire la o intervenție în Siria: “Consecinţele ar putea fi catastrofale”În cazul în care Congresul american, care examinează autorizarea unui recurs la forţă împotriva regimului de la Damasc, dă undă verde unor acţiuni militare, Statele Unite “ar autoriza o agresiune, deoarece tot ceea ce se face în afara Consiliului de Securitate al ONU este o agresiune, cu excepţia autoapărării”, le-a spus Putin unor membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului de la Kremlin, potrivit agenţiilor ruse, citate de Mediafax.
“Dar Siria, aşa cum ştim, nu atacă Statele Unite, deci, nu poate fi vorba despre (auto)apărare”, a adăugat Putin.
“Iată, acum, Congresul şi Senatul americane sunt ocupate să legitimeze o agresiune, iar noi stăm cu toţii lipiţi de ecranele televizoarelor să vedem dacă aceasta este autorizată sau nu”, a mai spus Putin, subliniind că o aprobare a unor acţiuni militare în Siria ar fi “inadmisibilă”.


Gandul

Photo: Ororile războiului din Siria  -----> http://bit.ly/18z9Afy
Ororile războiului din Siria -----> http://bit.ly/18z9Afy




Vladimir Putin: „Rusia este pregătită să acţioneze în Siria”


Vladimir Putin a declarat că Rusia este pregătită să acţioneze “hotărât”, chiar să susţină o acţiune armată înSiria, în cazVul în care occidentalii prezintă la ONU “dovezi convingătoare” referitoare la utilizarea armelor chimice de către puterea siriană, relatează AFP.
 Vladimir Putin: „Rusia este pregătită să acţioneze în Siria”“Dacă există informaţii potrivit cărora au fost folosite arme chimice, şi folosite de armata regimului, atunci aceste dovezi trebuie să fie prezentate Consiliului de Securitate al ONU (…). Şi ele trebuie să fie convingătoare”, a precizat Putin într-un interviu acordat Pervîi Kanal.
 ”După aceea noi vom fi pregătiţi să acţionăm cât se poate de hotărât şi de serios”, a adăugat liderul rus.
 Putin a precizat că “nu exclude” susţinerea unei acţiuni armate occidentale.

marți, 3 septembrie 2013

Miliardarii Ro !______________________________________-

STENOGRAME SUBMINAREA ECONOMIEI. Miliardarul Ioan Nicolae: „Dacă nu ai Ministerul Economiei, nu poţi să…Transgaz, Romgaz….Şi trebuie mulţi raşi de acolo, daţi afară!”


Miliardarul Ioan Niculae ameninţa cu mişcări sindicale în stradă sau pichetarea instituţiilor publice dacă întâmpina greutăţi la achiziţionarea la preţuri mici a gazelor naturale, potrivit referatului DIICOT prin care se cere începerea urmării penale împotriva ministrului Economiei, Varujan Vosganian şi a fostului ministru al Economiei, Adriean Videanu.
"De altfel, inexistenţa vreunui interes în privinţa factorului social, a păstrării locurilor de muncă în industria chimică rezultă din discuţiile pe care învinuitul Ioan Niculae le are cu directorii combinatelor chimice. Astfel, în situaţiile când Ioan Niculae întâmpina greutăţi în achiziţionarea la preţuri mici a gazelor naturale, într-o primă fază solicita să se pregătească ample mişcări de stradă şi de pichetare a instituţiilor statului şi dacă nici prin asemenea ameninţări nu reuşea să-şi satisfacă interesul personal, imediat solicita emiterea de notificări pentru disponibilizarea muncitorilor şi închiderea combinatelor," arată procuorii DIICOT.
"Acum declanşez războiul"

Relevantă în acest sens este convorbirea telefonică dintre Ioan Niculae şi Marin Mirea din data de 4.03.2009 ora 1027: "săptămâna aceasta trebuie pregătite manifestări serioase" şi cele din data de 19.03.2009 ora 1128 şi din 5.11.2009 ora 1540 dintre Ioan Niculae şi preşedintele CJ Brăila, Gheorgeh Bunea Stancu, în care Ioan Niculae menţionează că "acum declanşez războiul", respectiv: "La Ministerul Economiei, …dacă nu ai Ministerul Economiei, nu poţi să…Transgaz, Romgaz….Şi trebuie mulţi raşi de acolo, daţi afară. Că dacă nu dai afară, nu se poate…". 

Potrivit procuroirlor DIICOT, Ioan Niculae îl contacta şi se întâlnea cu Adriean Videanu la orice oră din zi şi din noapte atunci când interveneau piedici în realizarea scopului infracţional asumat, iar Adriean Videanu intervenea de fiecare dată pentru sprijinirea grupului prin folosirea SNGN Romgaz. 

"Domnule ministru, mă plimbă iar!"
Pentru a se observa modul de lucru al miliadarului Ioan Nicula, în relaţia cu SNGN Romgaz SA, anchetatorii menţionează în acest context convorbirea telefonică dintre Ioan niculae şi Marin Mirea, din ziua de 16.09.2009, ora 1456, când primul îi comunică celui de-al doilea că, dacă SNGN Romgaz nu execută activităţile în aşa fel încât să-i satisfacă interesul grupului său infracţional, îl va suna pe ministrul Adriean Videanu căruia îi va spune:"domnule ministru, mă plimbă iar!". 

Potrivit procurorilor DIICOT, rezultă din această convorbire poziţia de autoritate pe care Ioan niculae o afirma prin raportare la ministrul Adriean Videanu care desfăşura activităţi prin care îi sprijinea acestuia activităţile de subminare a economiei naţionale prin folosirea SNGN Romgaz SA. 


Întâlnirile cu "prietenul nostru" Adriean Videanu 

Această poziţie de autoritate lui Ioan Niculae şi susţinerea totală pe care i-a acordat-o Adriean Videanu grupului infracţional al acestuia este încă şi mai evidentă din succesiunea următoarelor situaţii de fapt. 

Astfel, deoarece existau discuţii din partea SNGN Romgaz SA cu privire la imposibilitatea continuării acordării de discounturi de 40 USD/mmc, Dan Victor Alesandru, în calitatea sa de consilier al lui Ioan Niculae, l-a sfătuit pe acesta, în ziua de 19.10.2009 ora 2003 să vorbească cu "prietenul nostru" (ministrul Adriean Videanu) şi să-i comunice că "prietena noastră" (Ioana Apan) a identificat o variantă în care SNGN Romgaz va avea posibilitatea să acorde discounturi de 37 USD/mmc. 
Imediat, după primirea sfatului de la Dan Victor Alesandru, în aceeaşi zi 19.10.2009 la ora 2014, Ioan Niculae i-a transmis un mesaj telefonic ministrului Adriean Videanu: 
"te pot vedea în seara asta/mâine dimineaţă câteva minute?", 
iar ministrul Adriean Videanu îi comunică în scurt timp (19.10.2009, ora 2029) locul şi ora întâlnirii 
"scuze, la Piaţa Domenii, la 21.30". 
După întâlnirea cu Ioan Niculae, la ora 21.56, ministrul Adriean Videanu l-a sunat pe Marcel Piteiu, chemându-l a doua zi la Bucureşti, aici punându-l pe acesta faţă în faţă cu Ioan Niculae. 
Astfel, în prezenţa ministrului Adriean Videanu, Ioan Niculae a început să ţipe la Marcel Piteiu, reproşându-i că nu depune diligenţele necesare identificării unei variante în care SC Inteagro SA să poată beneficia în continuare de discounturi la achiziţionarea de gaze naturale

INTERNAȚIONAL

Noam Chomsky: Atacarea Siriei, o crimă de război

Filosoful și activistul antirăzboi Noam Chomsky spune că, indiferent de ceea ce urmează să decidă Congresul american, un atac al Statelor Unite ale Americii asupra Siriei ar echivala cu o crimă de război.
Noam Chomsky: Atacarea Siriei, o crimă de războiÎn timp ce suportul internațional pentru decizia lui Obama de a ataca Siria a fost spulberat, împreună cu credibilitatea nevoii de atac pretinsă de Guvern, administrația a reajuns la pretextul standard al unei crime de război atunci când nu mai găsește alte soluții: credibilitatea amenințărilor auto-intitulatului polițist mondial”, a spus activistul politic într-un email adresat Huffington Post.
Noam Chomsky a călătorit recent în zona Orientului Mijlociu pentru a înțelege mai bine criza siriană, iar unii au ajuns să creadă, pornind de la comentariile sale, că filosoful susține o intervenție militară dacă negocierile pentru pace eșuează. ”Prima oară cred că ar trebui să se poarte negocieri, iar dacă nu va fi niciun rezultat, atunci trecerea la cea de-a doua opțiune” – sprijinirea rebelilor – ”devine mai acceptabilă”, scrie Chomsky.
Chomsky este una dintre marile personalități care contribuie prin materiale cu greutate la site-ul Huffington Post. În ultimele sale comentarii, activistul a lăsat de înțeles că se opune oricărui fel de intervenție militară în Damasc. ”Această agresiune fără autorizația ONU ar fi o crimă de război, una foarte serioasă, asta este clar, în ciuda eforturilor de a invoca alte crime drept precedent”, mai scria Noam Chomsky.